REMEMBRANCE IN TIME - Index of

După plecarea lui Dragoş Hoinic în Austria, Eugen Teodorescu a solicitat o nouă
întrevedere cu Nicolae Petraşcu. Întâlnirea a fost organizată de Decebal-Corneliu Andrei,
locul ales fiind Parcul Domeniilor din Bucureşti. Teodorescu era nemulŃumit că nu
primea sprijin din partea lui Petraşcu. După această discuŃie, Eugen Teodorescu a primit
un prim ajutor important din partea „Comandamentului pe Ńară“, prin implicarea
organizaŃiei Capitalei în acŃiunea de strângere de informaŃii. Astfel, Decebal-Corneliu
Andrei a intrat în legătură cu Mircea Nicolau, care l-a desemnat pe Luca Dumitrescu să
colaboreze la operaŃiune. Andrei şi Dumitrescu au pus la punct o reŃea de strângere a
informaŃiilor, după modelul adus de Eugen Teodorescu în decembrie 1947. Aşadar, în
cadrul „Corpului RăsleŃi“ al Capitalei au fost constituite cinci echipe informative, cu
numere de la 14 la 18. Fiecare echipă era constituită din cinci oameni, incluzându-l pe
şeful acesteia. Echipa nr. 14 era condusă de C. Diaconescu (recrutat de Mircea Nicolau),
Echipa nr. 15 era condusă de Cristian Petrescu (recrutat de Luca Dumitrescu), Echipa nr.
16 era condusă de Puiu Anastasescu (recrutat de Luca Dumitrescu), Echipa nr. 17 era
condusă de Gheorghe Gall (recrutat de Luca Dumitrescu), iar Echipa nr. 18 era condusă
de Nonu Sassu (recrutat de Mircea Nicolau). Echipa nr. 14 şi-a început activitatea în
prima parte a lunii martie, Echipele nr. 15 şi nr. 16 s-au constituit în ultima parte a lunii
martie, iar Echipele nr. 17 şi nr. 18 s-au constituit în aprilie. Organizarea acestora s-a
făcut destul de anevoios şi au avut acŃiune regulată doar în luna aprilie 1947. Cu ocazia
sărbătorilor de Paşte s-au descompletat, nereuşind să se reorganizeze ulterior.
Conform instrucŃiunilor lui Decebal-Corneliu Andrei, Luca Dumitrescu trebuia să ia
contact personal cu fiecare şef de echipă pentru a culege informaŃiile. La rândul lui, şeful
de echipă era în contact direct cu ceilalŃi patru membri ai săi. Purta cu ei conversaŃii orale,
iar mai apoi redacta nota informativă, către Luca Dumitrescu. Acesta făcea o sinteză a
datelor pe care le primea, prezenta apoi lui Decebal-Corneliu Andrei (îl întâlnea la 7-10
zile). Un raport informativ al lui Luca Dumitrescu trebuia să aibă şapte puncte: 1. ştiri în
legătură cu activitatea guvernului; 2. activitatea PCR; 3. partidele istorice şi opoziŃia în
general; 4. ştiri în legătură cu Mişcarea legionară (din interiorul organizaŃiei şi atitudinea
guvernului faŃă de Mişcarea legionară); 5. ştiri din tabăra dizidenŃilor Mişcării legionare;
6. ştiri despre mişcările de rezistenŃă; 7. diverse 42 .
De multe ori, informaŃiile primite de la membrii echipelor informative erau speculative
şi culese de la persoane care nu aveau neapărat legături în cercurile puterii, sau ale
armatei 43 . Informările produse de echipele lui Luca Dumitrescu erau de genul: „Mişcări
de trupe în Muntenia. (17 aprilie). Prin Braşov a trecut un tren cu 10 vagoane cu militari
români (circa 50 de oameni în vagon). Trenul trecea spre Predeal. A fost observat un
sublocotenent. Restul era alcătuit în majoritate din gradaŃi. Se crede că erau de la o şcoală
de cadre“ 44 .
Informările strânse de Decebal-Corneliu Andrei prin intermediul „Corpului RăsleŃi“ din
Bucureşti nu au reuşit să ajungă în Austria, la serviciile speciale americane. La sfârşitul
lunii aprilie 1948, Dragoş Hoinic a plecat din Linz spre România, având asupra sa 620 de
42 Ibidem, loc. cit., dos. nr. 431, vol. 1, f. 186-193.
43 Ibidem, f. 216-228.
44 Ibidem, f. 606-608.
805