REMEMBRANCE IN TIME - Index of

literare moldoveneşti” şi a literaturii noi „socialiste”, scrise în această limbă etc. care erau
propagate insistent populaŃiei din regiunea transnistreană 15 .
Odată cu anexarea teritoriului dintre Prut şi Nistru la URSS 16 şi formarea la 2 august
1940 a RSS Moldoveneşti au fost create condiŃiile politice necesare pentru extinderea
propagandei „moldovenismului” asupra societăŃii în vederea eradicării etno-naŃionale. În
acest scop, folosirea istoriei ca instrument de îndoctrinare a fost reluată prin intermediul
Institutul Moldovenesc de Cercetări ŞtiinŃifice în domeniul Istoriei, Economiei, Limbii şi
Literaturii, care a fost transferat de la Tiraspol la Chişinău. Sarcina de a fundamenta
ştiinŃific anexarea Basarabiei şi a altor teritorii româneşti la URSS i-a revenit lui A. I.
Manusevici, care, la foarte scurt timp a publicat, într-o revistă de istorie de la Moscova,
un articol în care prezenta unirea Basarabiei cu România în 1918 drept „o răpire” a ei de
către „burghezo-moşierii” români 17 .
Recuperarea Basarabiei în vara anului 1941 şi revenirea ei în hotarele României, a
impus evacuarea Institutul Moldovenesc de Cercetări ŞtiinŃifice în domeniul Istoriei,
Economiei, Limbii şi Literaturii la Buguruslan, regiunea Orenburg (RFSS Rusă), de unde
a revenit la Chişinău în octombrie 1944, după reanexarea Basarabiei la URSS.
Institutul care trebuia să promoveze direct sau indirect neadevărul despre trecutul
istoric al moldovenilor a fost catalagat, în 1946, de către secretarul CC al PC(b)M, M.
Salogor, printr-un demers adresat şefului DirecŃiei Propagandă şi AgitaŃie a CC al PC(b)
de la Moscova, G. F. Aleksandrov, în care se referea la sarcinile din agenda cercetării
„istoriei, culturii materiale, limbii şi literaturii poporului moldovenesc...”, drept inapt de a
face faŃă sarcinilor propuse, deoarece „.. în trecut nici teritoriul Moldovei, nici istoria
poporului moldovenesc aproape că nu se studiau” 18 . M. Salogor cerea susŃinerea Hotărârii
Biroului CC al PC(b)M pentru îmbunătăŃirea lucrului Institutului prin sporirea numărului
cercetătorilor care până atunci erau doar 15 19 . Astfel, la 11 martie 1946 prin susŃinerea de
către Prezidiul Academiei de ŞtiinŃe a URSS, în baza Institutului Moldovenesc, s-a decis
crearea Bazei ŞtiinŃifice Moldoveneşti a Academiei de ŞtiinŃe a URSS.
Se spera că după fondarea acestei Baze, decisă la Moscova, se va produce o cotitură în
procesul de elaborare sovieto-bolşevică a istoriei Moldovei. Problemele organizatorice,
structura instituŃională şi direcŃiile principale ale cercetărilor ştiinŃifice au fost puse la
punct în şedinŃa Biroului CC al PC(b) M din 18 iunie 1947. Printre direcŃiile principale de
activitate ale Bazei, remise pentru aprobare Prezidiului AŞ a URSS, se preconiza şi
„studierea istoriei, arheologiei şi etnografiei poporului moldovenesc” 20 . Se argumenta
necesitatea înfiinŃării Institutului de Istorie, Limbă şi Literatură, ca instituŃie autonomă,
compusă din 3 secŃii, prima fiind cea de istorie şi arheologie. Astfel, în urma examinării,
la 29 iunie 1946, de către Prezidiul AŞ a URSS a demersului conducerii RSS
Moldoveneşti a fost aprobat, cu unele modificări, proiectele propuse. Directorul Bazei
ŞtiinŃifice Moldoveneşti a fost numit acad. V. Volghin, vicepreşedintele AŞ a URSS.
Printre direcŃiile ştiinŃifice prioritare se inscria şi studierea istoriei, arhiologiei şi
etnografiei poporului moldovenesc, precum şi elaborarea problemelor privind geneza şi
dezvoltarea limbii moldoveneşti, literaturii, folclorului şi artei populare 21 .
InsuficienŃa resurselor umane şi financiare au determinat dimensiunile şi structura
instituŃională modestă a Bazei StiinŃifice Moldoveneşti. Din cele 8 organizaŃii ştiinŃifice
create, doar una avea statutul de institut – cel de Istorie, Limbă şi Literatură restul erau
721