REMEMBRANCE IN TIME - Index of

Spre deosebire de gospodăriile colective, complexurilor monahale nu li se acordau
scutiri. Mănăstirile au fost supuse la impozite i alte livrări obligatorii de produse
animaliere. Din cauza recoltei proaste, în anul 1947, 12 mănăstiri din cele 22 nu au
îndeplinit planul la livrările de cereale.
În anul 1952, impozitele i dările mănăstirilor către stat s-au dublat fa ă de anul
1950. Prin ruinarea economică se miza astfel pe lichidarea „decentă” a lăca elor
monahale. Restric iile economice ale mănăstirilor s-au intensificat la sfâr itul anilor
1950. Impozitele noi constituiau acum trei sferturi sau mai mult din volumul total al
produc iei ob inute 81 . Grigore Căpă ină, egumenul mănăstirii Suruceni, a raportat că
din cauza impozitului mare – 5000 litri de lapte – a vândut două bovine 82 .
În procesul de colectivizare s-a mizat i pe na ionalizarea averilor mănăstire ti.
La 3 aprilie 1946, mănăstirile aveau în proprietate 1317 ha de pământ, inclusiv 791 ha de
pământ arabil, 117 ha de livezi i 109 ha de vie 83 . Peste doi ani, la 16 martie 1948,
mănăstirile aveau în proprietate doar 1030 ha, inclusiv 506 ha de pământ arabil, 81 ha de
livezi i 67 ha de vie. În medie o mănăstire de inea 46,5 ha de pământ 84 . Noile
gospodării colective acaparau i ele, cu for a, terenurile i construc iile lăca elor
monahale. Mănăstirile au fost impuse la impozite exorbitante. În contextul colectivizării
se efectuau diverse încercări de deposedare a lăca ului de pământ, iar membrii ob tii
monahale erau impu i să lucreze în gospodăriile colective, având o remunerare modică 85 .
Astfel, la sfâr itul anului 1944, egumenul mănăstirii Noul Neam din Chi cani,
Axentie Munteanu, a depus o plângere privind ocuparea pământului i acapararea averii
mănăstire ti de către sovhozul nou-înfiin at din localitate 86 . În 1946, mănăstirea Hâncu
a fost deposedată de roadă de autorită ile locale: „ i a dat Dumnezeu roadă deplină în
livezile cu fructe, se putea lua 150 000 (una sută cincizeci mii) rub., dar sovietul sătesc
Ciuciuleni – a în elat pe egumenul Pavel Friptu i a pus mâna pe toată această roadă... a
luat de la mănăstire toată recolta de struguri i pe cea din livezile de fructe” 87 .
În a doua jumătate a anilor 1940, potrivit estimărilor autorităŃilor sovietice,
mănăstirea Saharna era inclusă în categoria locaşurilor dezvoltate sub aspect
socioeconomic 88 . Statul sovietic a continuat însă deposedarea de proprietă i a locaşului,
una dintre primele acŃiuni fiind sechestrarea morii 89 . Apoi locaşul monahal a fost impus la
impozite exorbitante. În 1946, comunitatea monahală a solicitat micşorarea impozitelor,
cererea fiind însă respinsă categoric de împuternicitul sovietic care aprecia impozitarea
drept „corectă” 90 .
O parte din mănăstirile de maici (Tabăra, Hirova, Vărzăre ti, Răciula, Frumoasa) au
fost obligate să furnizeze produse industriale pentru o remunerarea modestă 91 .
Colhozul „Calea spre comunism” a acaparat de la mănăstirea Vărzăre ti terenurile
de stuf 92 . Mănăstirea Pripiceni a fost lipsită de moară, la Tabăra au fost ocupate o parte
din chiliile mănăstire ti, provocând dezordine pe teritoriul lăca ului. Erau cerute
impozite suplimentare, iar sătenii trimi i să se alimenteze la trapeza mănăstirii.
Mănăstirea Hârbovă nu a fost plătită pentru 140 kg de miere de albine livrate statului
848