REMEMBRANCE IN TIME - Index of

3. NEP - Lichidarea focarelor de rezistenŃă
În darea de seamă susŃinută în cadrul celei de-a IX-a ConferinŃe Panruse RKP(b) din 22
septembrie 1920 V.I. Lenin declara că situaŃia economică a Rusiei s-a îmbunătăŃit
semnificativ. Baza satisfacŃiei o reprezentau cele peste 300 milioane puduri de cereale pe
care le deŃineau Sovietele, precum şi cele peste 100 milioane de puduri de petrol 33 . O
mişcare ce a caracterizat perioada 1917-1922 şi a asigurat supravieŃuirea populaŃiei
urbane a fost cea a meşocinicilor (мешочники). Sătenii cărau cu sacii diverse produse
alimentare în oraşe, peste plafonul legal, pentru a le schimba cu mărfuri industriale.
Astfel, forma ilegală de aprovizionare compensa incapacitatea statului de aprovizionare a
populaŃiei, după ce monopolizase domeniul. Fenomenul se va repeta în perioadele de
criză profundă: la sfârşitul anilor '20 - începutul anilor '30, în timpul celui de al Doilea
Război Mondial şi după război, în anii 1970-1980. łăranii îşi transportau marfa la
distanŃe de până la 1.000 de verste; în unele locuri, în Asia Centrală, de exemplu,
mişcarea a îmbrăcat forme exotice - dintr-o singură gubernie (Akmolinsk) pâinea era
transportată cu 30.000 de cămile 34 .
Consumul pe cap de locuitor scăzuse la unele produse cu până la 95% faŃă de anii de
dinaintea Primului Război Mondial 35 . Subiectul hranei era discutat în toate colŃurile
Rusiei. La ConferinŃa Muncitorilor Metalurgici, din februarie 1921, Lenin califica situaŃia
internă în următorii termeni: „În această iarnă Ńăranii sunt într-o situaŃie disperată. łăranii
trebuie să însămânŃeze întreaga suprafaŃă, altfel vom pieri – indiscutabil!”. Lenin
recunoaştea că transportul feroviar nu mai era funcŃional, ceea ce însemna imposibilitatea
transportării pâinii înspre Moscova. SoluŃia adoptată pentru moment a constat în
înlocuirea rechiziŃiilor abuzive cu impozite şi liberalizarea pieŃei. În fapt, era vorba despre
o nouă politică economică 36 . În luna martie 1921, deşi recunoaştea acutizarea situaŃiei
alimentare din cauza colectărilor agricole, Lenin susŃinea că „Ńăranul trebuie să
flămânzească puŃin, pentru ca astfel să se evite foametea totală a întreprinderilor şi
oraşelor” – cele care asigurau suportul partidului şi executivului bolşevic 37 .
Liderii comunişti erau dispuşi să facă orice pentru a salvgarda regimul, inclusiv să
renunŃe la rechiziŃionarea generalizată şi să permită comercializarea produselor agricole.
După dezbateri aprinse pe tema variantelor posibile de acŃiune pentru scoaterea
agriculturii din criză, la 15 martie 1921, Congresul al X-lea al RKP(b) a decis înlocuirea
razverstka cu impozitul în natură şi a fixat astfel coordonatele trecerii la Novaia
33 I.N. Amiantov ş.a., В.И. Ленин. Неизвестные документы…, op. cit., p. 387-388.
34 A.I. Davîdov, Нелегальное снабжение российского населения и власть. 1917-1921 гг.,
Sankt Petersburg, Editura Nauka, 2002, p. 4, 8, 41.
35 Vezi tabelul comparativ în F.A. Golder, On the trial of the Russian Famine, California, Stanford
University Press, 1927, p. 10-11.
36 L. Fischer, Russia`s Road from Peace to War: Soviet Foreign Relations.1917-1941, New York,
Harper&Row, Publishers, 1969, p. 53-54.
37 M. Wehner, „Голод 1921-1922 гг. в Самарской губернии и реакция советского
правительства”, în Cahiers du monde russe, 1997, vol. 38, Nr. 1, p. 227.
630