REMEMBRANCE IN TIME - Index of

dus înspre Jilava [...] şi întrebat sub ameninŃarea cu împuşcarea dacă s-a întâlnit cu mine,
cu Arsenescu. A răspuns că nu. S-a întâlnit numai singur. [...] În ceea ce mă priveşte pe
mine eu i-am comunicat conŃinutul declaraŃiilor pe care le-am dat. [...] I-am mai
comunicat cum după aceea am negat tot ce declarasem, că am fost lăsat o lună fără să fiu
cercetat, pentru ca după aceea susŃinând în continuare că nu este nimic adevărat, în ziua
de 24 ianuarie 1951 să fiu bătut [...]. Dumitrache Ioan mi-a spus aici că şi-a închipuit,
pentru că i s-a spus imediat după aceea că eu am botezat vâna de bou: . Aici în beci a trebuit să recunosc încă o şedinŃă Ńinută în acelaşi loc [...] şi o altă
întâlnire cu Arsenescu. [...] În urma acestor discuŃii, care au avut loc, disperat, am ajuns la
concluzia că există contraziceri în declaraŃiile pe care le-am dat, iar eu mi-am mărturisit
speranŃa şi încrederea pe care o am în organele anchetatoare de a verifica în amănunt [...]
pentru ca adevărul să iasă la lumină […] În continuare a fost de părere ca în cazul când nu
s-a făcut încheierea cercetărilor şi vom fi confruntaŃi să susŃinem că această organizaŃie
nu a existat, iar dacă vom fi din nou ameninŃaŃi şi bătuŃi să susŃinem fiecare declaraŃiile pe
care le-am dat” 77 (Nicolae Mihăilescu).
„În ziua de 13 decembrie 1950 mă găseam cu încă trei reŃinuŃi pentru cercetări […] în
camera de lângă beci. La un moment dat cineva din beci a deschis uşa şi s-a ridicat până
sus pe trepte bătând uşor în uşa care despărŃea camera noastră de beci. […] Mi-a spus
maiorul Dumitrache că a fost arestat la 1 septembrie seara de acasă, din Bucureşti şi că
până atunci stătuse la Uranus. Mi-a mai spus că la anchetă este interogat asupra chestiunii
Arsenescu dar că până atunci el nu a spus nimic. […] L-am întrebat apoi ce crede? Cum
se va sfârşi această chestiune? La care mi-a răspuns să am speranŃă că se va sfârşi bine.
Nu avem nimic de spus. […] Mi-a spus apoi că şi el a fost şantajat la cercetări
propunându-i-se să fie lăsat liber pentru a merge la Câmpulung unde de la soŃia mea să
afle legăturile mele cu Arsenescu. […] A doua oară am vorbit cu maiorul Dumitrache
Ioan în ziua de 24 ianuarie 1951 când subsemnatul eram singur în camera de lângă beci.
Nu am vorbit prea mult fiindcă eu eram în lanŃuri în mijlocul camerei […]. Se plângea că
îi este frig în beci fiindcă este îmbrăcat în haine subŃiri, de vară, aşa cum îl arestase. Al
doilea cu care am luat legătura a fost Locot. Major Malaşincu Gheorghe. […] Mi-a spus
că e de două săptămâni în anchetă, dar că până acum el nu a declarat nimic. Eu i-am spus
că am declarat tot ce ştiam şi chiar au fost lucruri pe care le-am exagerat numai pentru a
termina ancheta. […] I-am mai spus că nu e bine să declare mai mult decât a făcut sau
lucruri imaginare fiindcă dă naştere la confuzii. El mi-a spus că declară şi ce nu a făcut,
numai să scape de cercetări. Mi-a spus că a fost plecat în spital unde a stat aproape două
luni, că este încă bolnav mai rău ca oricând şi ar vrea să termine mai repede, dar el ştie
prea puŃin de organizaŃie. […] În seara zilei de 18 februarie 1951 a fost adus altcineva în
beci [Constantin Costraş – n.n.] […]. L-am întrebat ce a declarat până acum iar el mi-a
spus că mai mult nimic, deoarece i se cer lucruri pe care nu le cunoaşte în legătură cu
Arsenescu. […] Subsemnatul i-am spus că mie mi s-au cerut lucruri pe care nu le cunosc
şi că pentru a termina cercetarea aş declara orice, am ajuns până acolo să afirm că am tras
camionul la uşa magaziei de îmbrăcăminte şi l-am încărcat cu efecte pentru Arsenescu.
[…] Luni 18 februarie a fost adus din nou Locot. Maj. Malaşincu Gheorghe în beci. […]
77 Idem, vol. 4, ff. 312-320.
838