REMEMBRANCE IN TIME - Index of

populaŃiei. În cadrul şedinŃei Comitetului Central cu activul de bază din 12 iulie 1946, în
vederea pregătirii alegerilor , Ana Pauker preciza: „Ministerul de Interne are o răspundere
mare în alegeri, în reuşita alegerilor. Noi putem opri reacŃionarii să vorbească, dar forŃa
poliŃienească trebuie să fie aceea care să-i puie la locul lor, atunci când fac ce nu trebuie,
ca să se îndeplinească şi forma legală” 13 .
La 13 iulie, Ministerul de Interne a elaborat planul operaŃiunilor pe care DirecŃia
Generală a PoliŃiei trebuia să le efectueze în vederea participării la pregătirea alegerilor.
La punctul 1 din document se prevedea: „Verificarea întregului aparat poliŃienesc, sub
raportul capacităŃii profesionale şi al ataşamentului politic. Cei care nu corespund vor fi
propuşi pentru cadru disponibil, până la data de 31 iulie 1946” 14 . La şedinŃa Comitetului
Central al P.C.R. din 26 iulie 1946, Vasile Luca a propus noi strategii de lucru cu
„duşmanul”: „Voi nu ştiŃi ce face duşmanul. Unii se bucură că duşmanul nu activează
deschis, când ei de fapt lucrează pe ascuns, de la om la om. Noi trebuie să ştim ce şoptesc
oamenilor la ureche, trebuie să băgăm oamenii noştri în rândurile lor. De aceea trebuie să
cunoaştem duşmanul, trebuie să-i cunoaştem metodele de lucru şi lozincile, trebuie să
ştim tot ce face” 15
La 13 iulie, Regele, aflat sub presiunea constantă a P.C.R. şi a oficialilor sovietici a
semnat „Legea electorală” şi „Legea pentru organizarea Camerei DeputaŃilor”. Senatul
era desfiinŃat pentru a uşura controlul Legislativului de către guvern. Protestele partidelor
din opoziŃie faŃă de această încălcare a ConstituŃiei din 1923 nu au avut niciun rezultat şi
au fost respinse. Legea electorală din 1946 era o noua încălcare a drepturilor democratice.
Una dintre prevederile sale interzicea dreptul de a vota şi de a candida: „criminalilor
ordinari, vinovaŃilor de dezastrul Ńării, conducătorilor fascişti din Ardealul de Nord,
epuraŃilor, miniştrilor antonescieni” 16 .
Comisia Electorală Centrală numită de Ministerul JustiŃiei la 23 iulie 1946 a avut un
rol decorativ deoarece rezultatele oficiale ale votului au fost fixate dinainte de guvern şi
de conducerea P.C.R.
Alcătuirea listelor electorale a fost efectuată în grabă, fără a se distribui vreo dovadă
de înscriere. CetăŃenii erau bombardaŃi zilnic cu materiale de propagandă. Un post
suplimentar de radio, intitulată „România Liberă” a început să emită din 3 septembrie, în
favoarea B.P.D. OpoziŃia nu a avut niciodată acces la radio. Presa aservită Partidului
Comunist a vut un rol important în campanie, contribuind serios la denigrarea opoziŃiei
politice. La şedinŃa plenară a C.C. al P.C.R. din 9-10 octombrie, Iosif Chişinevschi
atrăgea atenŃia: „Scânteia a devenit un organ puternic central. A popularizat profund
platforma noastră. Regulat găsim în Scânteia, semnul B.P.D., soarele. Acum trebuia să
facă acelaşi lucru întreaga presă.” 17 . Mitingurile coaliŃiei guvernamentale s-au succedat
nestingherite. Cenzura a fost strictă şi tot mai sporită numai pentru opoziŃie.
13
ANIC, fond CC al PCR – Cancelarie, dosar nr. 40/1946, ff. 19-20.
14
Cartea Albă a SecurităŃii, doc. Nr. 107, vol. 1, Bucureşti, SRI, 1994.
15
ANIC, fond CC al PCR – Cancelarie, dosar nr. 41/1946, f. 42.
16
Scânteia, 15 iulie 1946, p. 1.
17
ANIC, fond CC al PCR – Cancelarie, dosar nr. 51/1946, f. 26.
741