Argument - Facultatea de Stiinte Politice – Universitatea Crestina

110
Mass media şi societatea
umane să fie modelată. Concomitent cu o dozare şi cu o alternanţă în timp a
acţiunilor, care să conducă la succes. În acest sens, autorul vorbeşte despre o „propagandă
sociologică“ şi o „propagandă de acţiune“. „Propaganda sociologică poate
fi comparată cu aratul, propaganda directă cu semănatul; nu merge una fără alta.
Amândouă trebuie folosite. Propaganda sociologică, singură, niciodată nu va face
un individ să-şi schimbe acţiunile sale. De asemenea, sunt complementare propaganda
orală şi propaganda de acţiune […]. Propaganda orală sau scrisă care acţionează
asupra opiniilor sau asupra sentimentelor să fie dublată de o propagandă
activă care să determine noi atitudini, care să atragă individul în mod decisiv la o
acţiune anume“ (p. 15).
c) Forţa cuvintelor active
În sfârşit, a treia caracteristică se referă la limbaj. Limbajul trebuie forţat pentru
a străpunge platoşa de indiferenţă, de plictiseală a individului; să aibă măreţie,
distincţie, să nu recurgă la clişee obosite. Activitatea de influenţare este nevoită să
facă apel la forţa cuvintelor active. Ce ar fi cuvintele active? Cele extrase dintr-o
realitate proaspătă, cele care au forţă de sugestie, pentru că au o încărcătură de
viaţă, de emoţie. Să-l ascultăm pe Ellul: „Nu trebuie să se reia cuvinte perimate, să
fie puse din nou în circulaţie, în mod forţat. Numai actualitatea furnizează cuvintele
active, actualitatea însăşi atribuie majorităţii cuvintelor capacitatea lor explozivă şi
afectivă.“
5.10. Condiţiile de performanţă ale persuasiunii
Ar fi potrivit să înfăţişăm, în acest context, condiţiile de succes ale propagandei,
aşa cum au fost ele văzute de către Jacques Ellul. Chiar menţionarea acestor condiţii
arată limpede că activitatea de persuasiune nu este concepută ca un gen de
panaceu, că ea cunoaşte multe constrângeri care se cer respectate pentru a atinge
ţintele propuse. Cu alte cuvinte, propaganda se cere plasată de la început în cadrul
unor limite, depăşirea lor comportând riscul unei inadecvări cu efecte catastrofale.
Iată o metaforă sugestivă în acest sens: „ar fi absurd ca automobilul destinat transportului
să fie considerat neperformant, pentru că nu poate merge şi pe un teren
arat sau că se înţepeneşte în nisipul unei plaje“.
Frontul de lucru al propagandei este însă generos, iar rezultatele pot apărea dacă
se ţine cont de anumite reguli, dacă nu se încalcă „limitele de competenţă“, cum am
spune noi astăzi, ale activităţii de persuasiune. Care ar fi aceste limite de care
trebuie neapărat să se ţină seama?
a) Opiniile existente nu trebuie contrazise, ci folosite
Actul de convingere trebuie să pornească de la atitudinile şi opiniile preexistente.
Dacă el este conceput să meargă în contra a ceea ce reprezintă individul sau
grupul la un moment dat, atunci nu poate crea nici un „mecanism psihologic nou“
şi nu are şanse să stimuleze acţiunea dorită.