Argument - Facultatea de Stiinte Politice – Universitatea Crestina

54
Mass media şi societatea
catolic Charles E. Coughlin. El ţinea în fiecare sâmbătă la radio discursuri considerate
a avea o tentă nazistă şi se adresa unei audienţe impresionante chiar şi pentru
zilele noastre, de peste 30 de milioane de ascultători (Werner J. Severin, James W.
Tankard, Jr., Communication Theories: Origins, Methods, and Uses in the Mass
Media, p. 92).
2.15. Tranzistorul salvează radioul în competiţia cu televiziunea
O dată cu tranzistorul, radioul cunoaşte o nouă eră de afirmare. Nu doar pentru
că aparatul propriu-zis devine mai mic, independent de sursa de curent electric şi,
prin urmare, portabil. Tranzistorul răspunde unei nevoi sociale. Cele mai multe persoane
petrec zilnic o perioadă de timp mult mai mare în afara căminului; activitatea
profesională solicită deplasări, o mare concentrare care, la rândul ei, are nevoie de
un corelativ în măsură să asigure fie o anumită destindere, fie o conectare la întâmplările
şi evoluţia lucrurilor în sfera vieţii publice. Tranzistorul răspunde foarte bine
acestei nevoi.
În plus, este bine să avem în vedere particularităţile, am spune „sociale“, ale
noului aparat în comparaţie cu cel clasic. Aparatul clasic strângea familia în jurul
său. Familia trebuia să se adapteze specificului acestui mijloc de comunicare. De
altfel, ilustraţii ale vremii înfăţişau familii ascultând la aparate de radio. Era un
obicei ce se încetăţenise aşa de mult, încât, în anii ’50, atunci când s-a făcut un test
de piaţă privitor la noile aparate cu tranzistori, răspunsul francezilor a fost: singura
cerere o reprezintă înlocuirea aparatelor deja existente (P. Flichy, O istorie a comunicării
moderne, p. 202).
Noul aparat nu era „doar portabil, ci şi individual“ (p. 203). El elibera persoana,
îi lăsa dreptul de a-şi organiza cum doreşte timpul, aparatul nefiind decât o prezenţă
discretă care îl putea însoţi, care putea fi folosit oricând şi oriunde dorea posesorul.
De data aceasta, aparatul era la dispoziţia individului. Un observator francez surprinde
cu acuitate răsturnarea pe care o asigură tranzistorul: „Tranzistorul reprezintă
o revoluţie în viaţa familială mai importantă decât cea a televiziunii […]. Radioul
sau televizorul greu transportabile, adesea unice, nu pot decât să troneze, să domine
dintr-un loc privilegiat. Stăpân al grupului familial, el (aparatul) atrage, se impune,
subjugă prin prezenţa sa. El strânge familia într-o unitate realizată altădată în jurul
vetrei. O dată cu tranzistorul, apare nu numai libertatea, ci şi dezagregarea grupului
familial: fiecare îşi duce tranzistorul în colţişorul său […]. El nu te împiedică nici să
lucrezi, nici să vorbeşti, nici să te mişti, el ritmează cotidianul […]. Te însoţeşte
precum o haină sau un vis“ (citat în P. Flichy, op. cit., p. 203).
Nu este de mirare că au crescut vertiginos vânzările de asemenea aparate. Primul
aparat de radio portabil apare în America la sfârşitul anului 1954. În acel moment,
în căminele americane existau, în medie, câte două aparate. Consumul va evolua,
totuşi, spectaculos. El va creşte de patru ori din 1954 până în 1962 şi de şapte ori