Argument - Facultatea de Stiinte Politice – Universitatea Crestina

Morfologia mijloacelor de comunicare 53
comunicare publică. De exemplu, în timpul celor 12 ani ai mandatului prezidenţial,
Roosevelt a ţinut aproximativ 198 de conferinţe de presă. Denumirea de „convorbiri
la gura sobei“ nu îi aparţine preşedintelui, ci redactorului Harry Butcher de
la CBS – Columbia Broadcasting System. Atât denumirea, cât şi discursurile în
sine, vor prinde cu repeziciune. Sunt mai mulţi factori explicativi: vocea caldă a lui
Roosevelt, vocabularul accesibil şi temele abordate (Roosevelt a lucrat la redactarea
discursurilor cu peste 12 specialişti, pentru a se asigura că transmite mesajul
potrivit în forma potrivită), faptul că multe asemenea emisiuni au fost transmise la
radio sâmbăta seara, beneficiind astfel de un atmosferă destinsă, familială, sentimentul
inoculat cetăţeanului american că participă la procesul de luare a deciziei etc.
Convorbirile la gura sobei au constituit o modalitate eficientă de convingere nu
doar a publicului, ci şi a Congresului american. Exemplul cel mai cunoscut este
felul în care Roosevelt a câştigat mai întâi simpatia publicului faţă de o iniţiativă
legislativă care permitea Marii Britanii să folosească rezervele de război ale Statelor
Unite, înainte ca acestea să intre în conflict, după care a făcut presiuni asupra
Congresului pentru aprobarea efectivă a actului legislativ. Unele dintre convorbiri
constituie un gen de reper în istoria comunicării publice: primul discurs inaugural,
din 1933, în timpul căreia Roosevelt lansează sloganul de succes „we have nothing
to fear but fear itself “ sau discursul prin care informează despre atacul japonez
asupra portului Pearl Harbour şi declaraţia de război a Statelor Unite adresată
Japoniei şi puterilor Axei.
2.14. Emisiunile radiofonice, obiect de cercetare
În 1937 ia fiinţă Biroul pentru cercetarea programelor de radio de la Universitatea
Princeton, printr-o finanţare a Fundaţiei Rockfeller. Finanţarea fusese oferită
ca urmare a interesului crescând pentru impactul, considerat cu precădere negativ,
al radioului. Am amintit recordul înregistrat în ceea ce priveşte deţinerea de aparate
radiofonice, ceea ce nu avea cum să rămână neobservat şi să nu nască cel puţin
curiozitate sau credinţa că radioul are un impact semnificativ. Prin politica New
Deal-ului promovată de preşedintele Roosevelt, se înmulţeau reglementările şi
restricţiile care vizau în special radioul, ceea ce a stârnit nemulţumirea producătorilor.
Agenţiile de publicitate cunosc şi ele o evoluţie explozivă în Statele Unite,
de unde importanţa acordată studiilor de piaţă şi preocuparea de a folosi radioul ca
vehicul pentru mesajele publicitare.
Îngrijorarea şi preocuparea de a cerceta cât mai exact acest impact erau alimentate
şi de venirea la putere a lui Hitler în Germania, de rolul cu care era creditată
propaganda la radio în susţinerea acestei ascensiuni. Succesul propagandei naziste
avea o anumită rezonanţă în societatea americană, mai ales că în anii ’30 au loc
demonstraţii naziste în multe oraşe din America. Exista şi o figură destul de cunoscută
în epocă şi care urma să candideze la postul de „Hitler al Americii“: preotul