Argument - Facultatea de Stiinte Politice – Universitatea Crestina

Morfologia mijloacelor de comunicare 43
2.4. Opinia publică nu urmează „graficul linear“ al presei
Există, fără îndoială, interpretări care susţin că, încă din secolul al XVIII-lea,
cartea a cedat locul presei scrise. Identificăm elemente reale de adevăr într-o asemenea
interpretare. Dacă ne-am referi la exemplul Franţei din timpul Revoluţiei,
presa a cunoscut în acei ani un adevărat boom; în ciuda situaţiei înfăţişate mai sus,
personalităţile culturale ale vremii au început să scrie în diverse publicaţii. Nu ne
putem explica marea mişcare de masă a revoluţiei franceze fără a lua în considerare
unirea intelectualităţii înfăptuită în numele revoluţiei şi al idealurilor sale.
Diferenţa pe care dorim să o semnalăm priveşte rolul extrem de important al cărţii
în întreg secolul care urmează. Este adevărat că nu avem de-a face cu un impact
foarte mare asupra opiniei publice propriu-zise, dar, în ordinea culturală, cartea îşi
menţine rolul esenţial. Considerăm că în analizele care se fac, îndeobşte se reţine
impactul imediat, vizibil asupra opiniei publice. Se cuvine să menţionăm însă că,
după cum remarca Jean-Nöel Jeanneney, există trei planuri de evoluţie a opiniei
publice: un plan al imediatului, alimentat de presă (dar este greşit să se creadă că
opinia publică se organizează conform „graficului linear prezentat de presă“); unul
al ritmului mediu care cuprinde câţiva ani pe parcursul cărora opinia se schimbă în
funcţie de mai multe date şi semnale (de pildă, pe parcursul anilor de tranziţie, opinia
publică a făcut câteva balansuri, fără a putea spune că numai presa a alimentat
asemenea fenomene); în sfârşit, există şi un ritm multidecenal, aproape secular,
de-a lungul căruia evenimentele puternice rămân încrustate chiar în mentalul colectiv
(Jean-Nöel Jeanneney, O istorie a mijloacelor de comunicare, p. 11).
Nu putem înţelege mişcarea opiniei publice fără prezenţa, este adevărat, mai discretă,
dar însemnată a cărţii, care propune reflecţiei publice teme ieşite din comun,
care invită la dezbatere profesională, care influenţează într-o manieră soft. Gândul
elaborat al cărţii se inserează în structura intelectuală a individului şi a epocii. El
este prezent şi influenţează chiar şi atunci când acest lucru nu apare evident. Desigur
că ascensiunea altor tehnici de comunicare reconfigurează rolul cărţii şi impactul ei
asupra conştiinţei publice. La începutul secolului al XXI-lea, nu mai putem vorbi
de un rol al cărţii comparabil măcar cu cel din veacul al XVIII-lea. Dar rolul cărţii
rămâne important.
Iar dacă putem vorbi despre o diminuare a acestui mijloc, nu putem lega o asemenea
tendinţă reală doar de raportul său cu celelalte mijloace de comunicare.
Cartea ca atare suferă consecinţele declinului spiritului de sinteză al perioadei actuale.
Cu alte cuvinte, atuul care i-a conferit strălucirea se află în suferinţă. Cărţile
de sinteză, cărţile care marchează adevărate borne în evoluţia anumitor domenii sunt
din ce în ce mai rare. Şi atunci, de unde să-şi extragă cartea puterea de influenţare?