Argument - Facultatea de Stiinte Politice – Universitatea Crestina

Comunicarea de masă, opinie publică şi propagandă
obiectiv. Dacă, din întâmplare, propaganda se adresează unui grup organizat, ea
poate să nu aibă, practic, nici un efect asupra indivizilor înainte ca grupul să fie
fragmentat. Această fragmentare poate fi realizată prin intermediul acţiunii: dar în
egală măsură fragmentarea unui grup poate fi făcută prin mijloace psihologice.
Numai când grupurile foarte mici sunt astfel anihilate, când indivizii nu mai găsesc
apărători, nici o protecţie din partea grupului cărora aparţin, de-abia atunci acţiunea
totală prin intermediul propagandei devine posibilă.
b) Modelul simfonic al persuasiunii
Propaganda modernă trebuie să fie totală, să apeleze la toate mijloacele de comunicare
– presa scrisă, radio, TV, filme, postere, întâlniri, discuţii de la om la om:
„nu putem vorbi de propagandă atâta timp cât cineva foloseşte, într-o formă sporadică
şi întâmplătoare, un articol dintr-un ziar într-un loc, un afiş sau un program
de radio în altul, organizează câteva mitinguri şi conferinţe, scrie câteva sloganuri
pe ziduri aceasta nu este propagandă“ (p. 9).
De ce este important apelul concomitent la toate aceste mijloace? Pentru că
fiecare se adresează unei zone de sensibilitate a individului, fiecare are un impact
particular, iar particularitatea poate asigura succesul de ansamblu al actului de convingere.
„Un film nu face apel la aceleaşi motive, nu stârneşte aceleaşi sentimente,
nu provoacă aceleaşi reacţii ca ziarul. Chiar numai şi faptul că fiecare mijloc are o
eficacitate limitată la un singur domeniu arată clar necesitatea ca aceste mijloace să
se completeze reciproc“ (p. 10).
În acelaşi timp, fiecare mijloc este cu deosebire potrivit pentru un anume demers
propagandistic. Filmele şi legăturile umane nemijlocite sunt, după opinia autorului,
cele mai indicate pentru propaganda sociologică, deoarece exercită o influenţă
discretă şi contribuie la procesul integrării. Întâlnirile publice şi afişele sunt mult
mai potrivite pentru propaganda de tip şoc. De scurtă durată, dar intensă, stimulând
acţiunea imediată. Presa, la rândul ei, modelează vederile de ansamblu ale indivizilor
şi grupurilor. Radioul este mai util în acţiunea internaţională, pe când presa
scrisă este mai potrivită pentru acţiunea pe plan intern.
Un alt argument pentru combinarea acestor mijloace. Autorul demersului de
convingere are la dispoziţie „un tablou de comandă“ şi este chemat să „compună o
simfonie“.
Două lucruri s-ar cuveni adăugate pentru a înţelege aşa cum trebuie o asemenea
caracteristică. În viziunea autorului, ca să consemneze un succes, persuasiunea
(propaganda) ar trebui să „încercuiască“ persoana sau grupul. Ea este interesată să
le „ocupe“ existenţa, să nu lase – sau să lase cât mai puţine – puncte de referinţă în
afara sistemului de valori propuse de actul de convingere respectiv.
În al doilea rând, potrivit lui Ellul „persuasiunea (propaganda) nu poate fi satisfăcută
cu o semireuşită […]. Ea trebuie să producă cvasiunanimitatea, astfel încât
fracţiunea opozantă să fie neglijabilă şi, oricum, să nu mai poată să se facă auzită“.
„Încercuirea“ mai are şi un alt înţeles: de activitate desfăşurată în diferite registre
– cel raţional, emoţional, moral etc. –, astfel încât întreaga personalitate a fiinţei
109