Argument - Facultatea de Stiinte Politice – Universitatea Crestina

124
Mass media şi societatea
plictisitor; acesta a avut prima intervenţie în timp ce pe CBS se anunţa că urmează
o adaptare a romanului lui H. G. Wells. Astfel că ascultătorii au schimbat canalul şi
au nimerit în mijlocul „ştirilor“ despre invazia marţienilor. Panica a luat naştere şi
s-a răspândit cu repeziciune: oamenii au început să-şi părăsească locuinţele. Alte
coincidenţe care au amplificat senzaţia de relatare a unui fapt real şi efectul de panică:
în timpul show-ului a fost interceptat mesajul unui amator, „2x2l cheamă CQ,
e cineva pe recepţie, nu răspunde nimeni“; în oraşul Concrete din statul Washington,
concomitent cu programul radiofonic, s-a produs o pană de curent, ceea ce se
suprapunea perfect pe ceea ce era relatat în legătură cu intenţiile marţienilor.
După eveniment au fost înregistrate numeroase reclamaţii la adresa postului de
radio. CBS a scăpat doar cu scuze publice şi nu s-a ajuns la proces. Comisia Federală
pentru Comunicaţii a interzis programele de radio în timpul cărora să fie simulate
jurnale de actualităţi sau în care adaptări după romane sau alte opere de ficţiune
să fie prezentate cu aerul de „reale“.
6.6. De ce panica s-a răspândit numai printre anumiţi oameni?
Firesc, evenimentul a stimulat şi interesul cercetătorilor. Biroul de Cercetare
Radio de la Universitatea Princeton a pus imediat pe picioare un amplu program de
cercetare cu privire la ceea ce se întâmplase. Echipa de cercetare era constituită din
1937, an în care Fundaţia Rockfeller a oferit fonduri pentru cercetarea efectelor
radioului asupra audienţelor. Măsura de finanţare avea în vedere mai mulţi factori:
interesul crescând pentru impactul, considerat cu precădere negativ, al radioului,
recordul înregistrat în ceea ce priveşte răspândirea aparatelor de radio, restricţiile
impuse radioului prin politica New Deal-ului promovată de Roosevelt, înmulţirea
studiilor de piaţă şi preocuparea de a folosi radioul ca vehicul pentru mesajele
publicitare, îngrijorarea alimentată de venirea la putere a lui Hitler în Germania şi
de credinţa că propaganda radiofonică jucase un rol de prim-plan, apariţia unui
autointitulat „preot al radioului“, candidat la postul de „Hitler al Americii“.
Echipa de cercetători de la Universitatea Princeton se întâlneşte, astfel, cu
„şansa“ de a studia un fenomen de asemenea proporţii declanşat de un program
radio. Tehnicile de cercetare au inclus: interviuri, anchete, analiza articolelor de
presă care făceau referire la eveniment, a scrisorilor adresate CBS şi Comisiei Federale.
Rezultatele cercetării au fost publicate într-o carte care va deveni celebră,
Invazia de pe Marte, scrisă de Hadley Cantril cu sprijinul lui Hazel Gaudet şi al
Hertei Herzog.
Potrivit rezultatelor cercetării, 28% dintre cei intervievaţi au crezut că e vorba
de relatarea unor fapte reale, iar, dintre aceştia, 70% au fost speriaţi de cele relatate,
ceea ce a însemnat în jur de 1,2 milioane (estimarea lui Cantril a fost că audienţa
programului radiofonic a numărat 6 milioane de ascultători). Unele dintre explicaţiile
oferite pentru inducerea sentimentului de panică în rândul unui procent