Argument - Facultatea de Stiinte Politice – Universitatea Crestina

Comunicarea de masă, opinie publică şi propagandă
corupţie“, audienţa ar scădea brusc, iar impactul ar fi minim. Ca să relatezi ceva
interesant, este necesar să supraveghezi atent, pentru a identifica la timp ceea ce
interesează publicul. Cum avea să remarce McLuhan, mass media sunt un gen de
„extindere a simţurilor cetăţeanului“, care nu poate fi prezent peste tot şi nu poate
cunoaşte nemijlocit tot ceea ce se întâmplă în lume.
Funcţia de supraveghere implică selecţia faptelor şi evenimentelor care trebuie
relatate. Un produs media (articol, emisiune) este rezultatul unui şir de selecţii
succesive: selecţia făcută de reporter, apoi de şeful de departament, de secretarul
general de redacţie, în cazul presei scrise, sau de şeful de canal, în cazul televiziunii
şi, în sfârşit, de conducerea instituţiei de presă respective. Toate aceste selecţii reconfigurează
evenimentul, îl „dilată“ sau îl restrâng ca pondere, îl poziţionează.
Chiar dacă nu vorbeşte în termeni expliciţi de ceea ce mai târziu se va numi
gatekeeper, activitatea de selecţie de care vorbeşte Lasswell implică funcţiile
asociate cu cele ale acestuia.
La o analiză mai atentă, funcţia de supraveghere a presei curprinde multe dintre
elementele care, mai târziu, vor constitui substanţa teoriilor referitoare la efectele
mass media. Cum sublinia şi D. Graber (Mass Media in American Politics, p. 6),
media nu aduc doar fapte şi evenimente în atenţia publicului; deopotrivă, ele „pot
condamna persoane şi evenimente la obscuritate, neacordându-le atenţie“. Când
selectează anumite fapte şi se focalizează asupra lor media construiesc, implicit,
agenda cetăţeanului şi a omului politic. Când selectează fapte şi informaţii care să-l
intereseze pe cetăţean, să răspundă nevoilor acestora, media oferă o recompensă
audienţei sale; când invită anumite persoane, anumiţi lideri, orientând un talk-show
într-o anumită direcţie, media joacă rolul de ceea ce mai târziu s-a numit gatekeeper
al spaţiului public.
Funcţia de interpretare, definită prima dată de Lasswell, a rămas printre funcţiile
clasice ale media, de nimeni negate. Există cel puţin două accepţii ale termenului
de „interpretare“. Un sens restrâns, implicat în însăşi acţiunea de selecţie. Când se
selectează, implicit se interpretează, iar ponderea ce se acordă unui material este
prima interpretare a semnificaţiei sale.
Este, apoi, vorba despre interpretarea explicită a evenimentului relatat. Niciodată
presa nu se limitează la a furniza doar informaţii despre un eveniment: ea face
referire la cauzele sale, îl plasează într-un context şi încearcă să evalueze consecinţele.
În felul acesta, ea induce o anumită percepţie socială a evenimentului. O dată
cu evenimentul, media livrează şi înţelesul său, o primă prelucrare şi interpretare.
Astfel, media modelează opinia publică şi influenţează atitudinile. În ce lumină
este prezentat faptul? Răspunzând la această întrebare, putem identifica orientarea
unei instituţii media. Interpretarea ne vorbeşte, în acelaşi timp, despre nivelul
profesional al analizei, lucru uneori trecut cu vederea. Instituţiile media partizane
reţin şi dimensionează evenimentele după modul în care acestea se potrivesc valorilor
promovate de respectivele instituţii. Marile publicaţii şi posturi au înţelepciunea
să facă loc şi punctelor de vedere alternative, chiar opuse. În felul acesta, ele
101