Argument - Facultatea de Stiinte Politice – Universitatea Crestina

Media cultivă opinii aşa cum un agricultor cultivă pământul
politice. „Prin constituirea acestor împărţiri, sunt create grupuri care se mobilizează,
care pot să convingă de existenţa lor, să facă presiuni şi să obţină anumite
avantaje. Pentru aceste lucruri, televiziunea a devenit indispensabilă“ (idem).
Mai mult decât alte mijloace de comunicare în masă, televiziunea trebuie să răspundă
necesităţii de a se adresa unui volum cât mai mare al audienţei, iar presiunea
exercitată de audienţă se transformă într-o presiune a urgenţei. Sub această presiune,
televiziunea oferă un gen de fast food cultural, hrană predigerată, pregândită,
oferită de ceea ce autorul numeşte fastthinkers. Nevoia de a se adresa unui număr
cât mai mare de consumatori se conjugă cu nevoia ca televiziunea să urmeze o
logică a concurenţei, ambele producând omogenizarea produselor mediatice. În plus,
oamenii de presă sunt informaţi de alţi informatori – agenţii de presă, surse oficiale.
De aici provine cea mai mare parte a informaţiei, informaţia cu privire la informaţie,
care permite selectarea a ceea ce este considerat important. Omogenizarea,
atât a produselor mediatice, cât şi a ierarhiilor de importanţă, duce la închiderea
câmpului mediatic şi la crearea unui traseu circular al informaţiei. Pentru a intra pe
traseul circular al informaţiei, trebuie să dai o lovitură mediatică, care să intereseze
măcar unul dintre media. Obiectivul este ca, prin lovitura mediatică, informaţia să
ajungă, în cele din urmă, la televiziune.
11.12. Televiziunea duce la instaurarea
unei forme perverse de democraţie directă
Efectele produse de televiziune – omogenizare, banalizare, conformare, depolitizare
– tind să se generalizeze la nivelul câmpului mediatic. La rândul său, câmpul
mediatic exercită presiuni asupra tuturor celorlalte câmpuri. Cu alte cuvinte, un
câmp dominat de televiziune, dominată ea însăşi de logica pieţei, ajunge să impună,
într-o măsură tot mai mare, propriile constrângeri unor universuri diferite.
Care sunt efectele asupra câmpului politic? Prin intermediul televiziunii, devine
posibilă instaurarea unei forme perverse de democraţie directă, care anulează
distanţa faţă de pasiunile colective, nu neapărat democratice (p. 74). Televiziunea
comandată de audienţă face ca asupra consumatorului presupus liber şi luminat să
apese exigenţele pieţei, care nu au nimic de-a face cu exprimarea democratică a
unei opinii colective raţionale, a unei raţiuni publice. Hegemonia câmpului mediatic
diminuează autonomia câmpului politic şi, implicit, capacitatea reprezentanţilor
politici de a-şi invoca autoritatea de apărători ai valorilor colective şi competenţa
de experţi. Televiziunea constituie o ameninţare la adresa democraţiei, instaurând
un nou principiu de legitimitate: consacrarea prin număr şi vizibilitate mediatică.
În opinia lui Bourdieu, televiziunea pune în pericol nu numai democraţia, ci şi
diverse sfere ale producţiei culturale: arta, literatura, ştiinţa, filosofia, dreptul. Lărgeşte
dreptul de a intra în diverse câmpuri (filosofic, juridic). Are, spre exemplu,
puterea de a „unge“ sociolog, scriitor sau filosof pe cineva care nu a „plătit“ dreptul
227