Argument - Facultatea de Stiinte Politice – Universitatea Crestina

Puterea a patra sau puterea dominantă?
Pentru că vorbim despre puterea media, este momentul să subliniem că această
putere nu este diminuată dacă informaţia este corectă, tot aşa cum nu este amplificată
dacă informaţia este deformată. Este o falsă impresie aceea conform căreia,
deformând informaţia, media şi-ar dovedi puterea. Îşi poate dovedi, cel mult, slăbiciunea
sau abandonarea unor valori profesionale elementare. Ceea ce este, într-adevăr,
diferit este impactul, rezultatul social al informaţiei adevărate şi al celei false.
Prima introduce un tip de ordonare: în propriile opinii, în strategii de mai mare amploare
etc; cea de-a doua produce confuzie, care se poate amplifica.
Chiar dacă se referă doar la ziare, la presa scrisă deci, Revel are dreptate să
considere că, astăzi, calitatea informaţiei face deosebirea dintre mijloacele de comunicare.
„Ceea ce distinge presa serioasă de cea neserioasă este proporţia în care
este prezentă exactitatea informaţiei. Ziarele bune dau prioritate exactităţii, încercând
să facă orientare la modul invizibil, sau cât mai rafinat; în orice caz, ele ştiu să
facă loc inclusiv acelor informaţii care le infirmă orientarea […]. Ziarele proaste
selecţionează informaţia, o trunchiază, o modifică, la rigoare, căutând în realitate
exclusiv suporturi pentru tezele ideologice“ (J.-F. Revel, op. cit., pp. 258-259).
Meseria de a informa este probabil un motto potrivit şi pentru şcolile de jurnalişti
şi pentru ziare ca atare. Ea nu admite eroare, cum nu admite tratamente diferite
ale faptului pornind de la idei, opinii şi abordări diferite. Cu alte cuvinte, nu opinia
ziaristului şi a redacţiei ar trebui să selecteze informaţia, ci informaţia ar trebui să
întemeieze opinia. Ziaristul care îşi respectă profesia prezintă informaţia, apoi
expune opinia, adică interpretarea informaţiei.
Libertatea de expresie, independenţa publicaţiilor, a posturilor de radio sau de
televiziune reprezintă condiţii ale corectitudinii informaţiei, dar nu asigură, nu garantează
în nici un fel calitatea ştirilor de presă. Doar profesionalismul cu care este
tratată informaţia asigură obiectivitatea şi, în ultimă instanţă, prestigiul unei publicaţii
sau al unui post. Vorbind despre putere, se cuvine să menţionăm că prestigiul
are rolul lui în influenţare. Fără îndoială că o ştire are acelaşi impact, fie că este
adevărată, fie că este falsă. Prestigiul unei publicaţii – construit în timp – capătă o
valoare de sine stătătoare şi el poate amplifica rezultatul unei informaţii, al unei
campanii de presă, la fel cum poate estompa sincopele profesionale fireşti.
Întrucât am subliniat mai înainte că există pericolul real ca mediul de reprezentări
care se interpune între noi şi realitatea propriu-zisă să se depărteze riscant
de mult, în virtutea cauzelor menţionate, de realitatea pe care pretinde că o reflectă,
considerăm că reabilitarea meseriei de a informa reprezintă modalitatea principală
de a limpezi şi de a structura acest mediu în funcţie de criteriile veridicităţii, de a
reface prestigiul adevărat al media, care nu trebuie confundat cu omniprezenţa lor.
263