Argument - Facultatea de Stiinte Politice – Universitatea Crestina

220
11.6. A trăi într-o epocă a televiziunii
Mass media şi societatea
Teoria cultivării nu îşi propune să înlocuiască sau să contrazică în întregime
cercetările tradiţionale cu privire la efecte, ci să le completeze şi să le nuanţeze. În
timp ce cercetarea tradiţională a efectelor pune accentul pe schimbare, nu pe stabilitate,
teoria cultivării pune accentul pe consecinţele faptului de a trăi într-o epocă a
televiziunii, pe formarea corpului comun de imagini, concepţii, presupoziţii care
exprimă, aproape în exclusivitate, interesele instituţionale ale mediului ca atare:
„televiziunea are efecte de lungă durată care sunt mici, graduale, indirecte, dar,
cumulate, prezintă o semnificaţie deosebită“ (D. Chandler, Cultivation Theory).
Accentuarea acestor trăsături ale media (mai ales ale televiziunii) nu înseamnă,
după cum precizează autorii, ignorarea programelor specializate pentru diferite
categorii de public, tot mai numeroase, sau subestimarea diferenţelor sociale şi individuale
între membrii audienţei. Dar dacă sunt luate în calcul numai aceste aspecte,
se pierde din vedere trăsătura cea mai importantă a televiziunii, aceea de a fi
sursa principală de informare şi de naraţiuni a timpurilor noastre, precum şi capacitatea
acesteia de a cultiva concepţii comune despre realitate în rândul unor categorii
de public foarte diverse.
După câtva timp de la publicare, concluziile lui George Gerbner cu privire la
cultivare au fost atacate. De exemplu, Doob şi MacDonald au arătat că, într-adevăr,
persoanele care trăiesc în cartiere unde nivelul de infracţionalitate este ridicat sunt
mai preocupate de violenţă şi se uită mai mult la programe TV cu acest profil, dar
acesta nu este un efect de cultivare, de impregnare cu o viziune distorsionată asupra
realităţii, ci este o acţiune firească, un răspuns realist la un mediu violent. Mediul
de existenţă este ostil, agresiv; prin urmare, aceste persoane stau mai mult în casă şi
de aceea se uită mai mult la televizor (în Leo Jeffres, Mass Media Processes and
Effects, p. 211). De asemenea, cei doi analişti au arătat că se pot obţine dovezi în
sprijinul efectului de cultivare atunci când întrebările au un caracter general, de
genul „Câte atacuri au avut loc în cartierul dumneavoastră anul trecut?“, dar nu
atunci când întrebările capătă o notă personală: „Vă este teamă că veţi fi atacat?“
(D. Chandler, Cultivation Theory).
Un alt cercetător, Paul Hirsch, a reanalizat datele oferite chiar de Gerbner şi a
relevat că nu a găsit nici o dovadă care să sprijine ideea că utilizarea frecventă a
televiziunii se corelează cu o anumită percepţie, distorsionată, asupra realităţii sociale.
Între Gerbner şi Hirsch urmează un schimb de replici tăioase. Hirsch îşi publică
amendamentele sub titlul Lumea înspăimântătoare a celui care nu se uită la
televizor şi alte anomalii, Gerbner răspunde cu titlul, la fel de acid, O incursiune în
lumea înspăimântătoare a lui Hirsch şi a colegilor săi. Rezultatul confruntării a
fost o nuanţare a concepţiei iniţiale a lui Gerbner, în care, pe baza cercetării anterioare,
introduce două noţiuni noi şi semnificative: rezonanţa şi alinierea la curentul
dominant (engl. mainstreaming).