Argument - Facultatea de Stiinte Politice – Universitatea Crestina

66
Mass media şi societatea
salutate de către oameni politici precum Al Gore drept „noua vârstă ateniană a
democraţiei“. Există şi punctul de vedere potrivit căruia Internetul constituie o formă
a „imperialismului american“. National Security Agency a fost acuzată că are drept
scop interceptarea sistematică a mesajelor care circulă prin această reţea mondială;
acuzaţiile au persistat, în ciuda dezminţirilor din partea guvernului american.
Înmulţirea analizelor dedicate noilor tehnologii nu este însoţită de o aprofundare
pe măsură a cunoaşterii. Dacă în cercetarea comunicării de masă s-a reuşit
impunerea unor liniamente teoretice solide, înscrierea unor contribuţii semnificative,
în descifrarea impactului noilor media este mai degrabă vorba de încercări
timide de a descrie un fenomen care se modifică în mod considerabil înainte ca
analiza respectivă să apuce să fie publicată. Deci, dificultatea de fond a cercetării
noilor tehnologii provine mai ales din faptul că obiectul cercetării este în permanentă
schimbare, reprezintă o ţintă mobilă, o etapă provizorie într-un proces de
evoluţie ale cărui rezultate pot fi neaşteptate.
Studiul noilor media a fost circumscris, într-o primă etapă, ştiinţelor economice
şi ştiinţelor educaţiei. Din anii ’70, însă, ele au început să fie cercetate din perspectiva
ştiinţei/teoriei comunicării. Primele studii cu acest caracter au fost dominate de
premisele determinismului tehnologic, perspectivă articulată pe credinţa potrivit
căreia tehnologiile exercită o putere copleşitoare şi inevitabilă asupra acţiunii
umane şi asupra procesului de schimbare socială. După un moment de decantare, a
apărut viziunea opusă – determinismul social (sau modelarea socială a tehnologiilor),
evidenţiind faptul că tehnologiile sunt în permanenţă reinventate de către
utilizatori. Determinismul social acceptă ideea că unele tehnologii constrâng acţiunea
umană, dar, chiar şi în acest caz, oamenii se bucură de posibilitatea a alege
dacă să le utilizeze sau nu.
Unele abordări au încercat să aplice noilor media metodologia de cercetare
verificată în câmpul comunicării de masă, să descifreze, de exemplu, impactul
acestora asupra opiniilor, atitudinilor, comportamentelor. Simultan, au început să
apară preocupări de a re-conceptualiza audienţa – accentul fiind pus pe ideea de
utilizatori – sau societatea de masă, înlocuită cu conceptele de societate informaţională
sau societate de tip reţea. Cercetarea „administrativă“, „empirică“, preponderent
de provenienţă americană, este modelată după tradiţia cercetării efectelor.
Cele mai utilizate teorii „tradiţionale“, aplicate noului câmp mediatic şi informaţional,
sunt:
– ipoteza decalajului cognitiv, cu accent pe capacitatea noilor media de a atenua
sau, dimpotrivă, de a accentua decalajele;
– utilizări şi recompense, intenţia fiind de a surprinde nevoile care predispun la
utilizarea noilor media, precum şi de a răspunde mai vechii interogaţii cu privire la
echivalenţa funcţională a media;
– agenda-setting, în contextul prezenţei din ce în ce mai pronunţate a mesajelor
politice pe Internet, în listele de discuţii, buletinele informative ş.a.m.d;