Argument - Facultatea de Stiinte Politice – Universitatea Crestina

136
Mass media şi societatea
iniţiale. Opinia continua să existe şi fără baza informaţională care o crease. Demn
de semnalat, acest fenomen s-a dovedit mai pregnant în cazul opiniilor bazate pe
informaţii cu un grad de generalitate ridicat, printre persoanele care erau predispuse
către opiniile recomandate, dar care, dintr-un motiv sau altul, nu erau conştiente de
o credinţă latentă sau nu doreau să o exprime public. De asemenea, efectul se
obţine pentru opinii sau interpretări care nu sunt recomandate în mod explicit de
către comunicator, concluzii la care persoana supusă persuasiunii trebuie să ajungă
prin deducţie logică. (S. A. Lowery, M. L. DeFleur, Milestones in Mass Communication
Research. Media Effects, p. 158).
Acesta este mersul, evoluţia opiniei, care o particularizează în raport cu informaţia.
Ceea ce nu ne scuteşte de a ne întreba: care este vitalitatea opiniei, care este
imunitatea (rezistenţa) ei atunci când este lipsită de baza informaţională care a
creat-o? Faptul că ea continuă să existe după ce informaţia propriu-zisă se uită sau
se degradează face mai acută întrebarea privind diferenţa dintre opinia cu suport
informaţional şi cea lipsită de acest suport.
7.8. Cine modelează mai mult:
argumentele „pro“ sau cele „pro şi contra“?
Cine modelează mai mult opinia: argumentele „pro“ sau cele „pro şi contra“?
Care dintre modalităţi este mai convingătoare atunci când în discuţie se află o problemă
controversată? Studiul care a încercat să ofere răspuns la această întrebare a
fost efectuat către sfârşitul războiului. Tema cea mai controversată a momentului se
referea la războiul din Pacific, care, contrar previziunilor iniţiale sau dorinţelor, se
dovedea a fi unul de lungă durată. Ceea ce complica problema în planul motivaţiei
şi al moralului era faptul că în Europa războiul se apropia de sfârşit. Soldaţii americani
considerau că dacă războiul se va termina în Europa, atunci nu se poate să nu
se încheie cât mai repede şi în Pacific. Cum alternativa bombei atomice nu era
cunoscută decât de un număr restrâns de oameni din armată, directiva oficială viza
pregătirea trupelor americane pentru un conflict prelungit.
De aceea, s-a impus un alt program pentru a informa soldaţii despre noua
situaţie din Pacific şi pentru a le spori motivaţia în luptă. Au fost iarăşi activaţi specialiştii
în ştiinţele sociale de la departamentele special constituite în cadrul armatei
americane, pentru a ghida ştiinţific efortul de persuadare. Nu mai era timp pentru
turnarea unor filme, astfel încât radioul armatei s-a impus drept cel mai rapid mijloc
pentru efortul de convingere. S-au făcut mai întâi sondaje privitoare la materialele
care ar avea impact. În acest scop, au fost intervievaţi aproximativ 200 de soldaţi în
legătură cu ceea ce cred ei despre durata războiului, de ce cred acest lucru, care
sunt argumentele, respectiv contraargumentele, care îi fac să aibă o opinie sau alta.
Pornind de la datele obţinute în acest fel, s-au elaborat două emisiuni. Ambele
susţineau punctul de vedere potrivit căruia războiul din Pacific va dura cel puţin