Argument - Facultatea de Stiinte Politice – Universitatea Crestina

13. Puterea a patra sau puterea dominantă?
13.1 Timpul – element cheie al influenţei media
Ce înseamnă puterea presei? Înseamnă efectele pe care le produce presa? Şi
dacă da, ce efecte avem în vedere? Cele imediate, cuantificabile şi vizibile? Cele
cuprinse în formula „influenţa presei?“ Iată deci o primă categorie de probleme
care se cer precizate atunci când vorbim despre această temă actuală, dar delicată.
Îndeobşte, când se discută despre puterea presei se au în vedere efectele pe termen
scurt şi, dacă se poate, efectele cuantificabile. Un asemenea mod de abordare sărăceşte
mult câmpul problematic la care ne referim. Riscul este nu numai de ordin
metodologic, în sensul că optăm pentru un mod de analiză puţin adecvat; riscul este
că ne amputăm şansele de a înţelege dimensiunile efective ale impactului, de a surprinde
contururile unei puteri reale, dar care are forme de manifestare, modalităţi
de influenţare cu totul deosebite de modul nostru obişnuit de a ne reprezenta puterea
şi instrumentele ei.
Prin urmare, atunci când discutăm despre puterea mass media, centrul de greutate
al analizei se cere mutat în domeniul efectelor pe termen mediu şi lung, în cel
al unei influenţe care are nevoie de timp pentru a se materializa. Mass media nu au
un impact de la o zi la alta. Ele nu „iau măsuri“, ca să putem vorbi despre influenţă
imediată. Ele informează, oferă analize şi evaluări, construiesc pentru noi o „realitate“,
realitatea mediatică, un mediu de reprezentări, în funcţie de care judecăm,
evaluăm, luăm atitudine. S-a spus cu îndreptăţire că media lucrează cu informaţia,
că puterea lor se află în această marfă extrem de importantă, informaţia. Mai este o
parte de adevăr, la fel de importantă: mass media lucrează şi cu înţelesul lucrurilor,
ele asigură circulaţia „materialelor care au semnificaţie“ pentru public. În ambele
laturi, timpul este elementul cheie pentru exercitarea influenţei mass media.
Interpretările care susţin, într-un fel sau altul, atotputernicia presei subevaluează
etapa comunicării pe care o numim receptare: fie că receptorii sunt văzuţi dispersaţi,
fără capacitate de prelucrare şi reacţie, fie că influenţarea este percepută ca o
activitate nemijlocită şi imediată, fie că se supraevaluează avantajul emiţătorului.
Într-o asemenea abordare, evident că timpul nu are mare valoare. Ceea ce a