Argument - Facultatea de Stiinte Politice – Universitatea Crestina

162
Mass media şi societatea
proiectarea anchetelor şi a interviurilor. Anchetatorii descopereau că cei intervievaţi
primesc o mare parte din informaţii de la alţi oameni. Discuţiile faţă în faţă
reprezentau o sursă de informaţii cel puţin la fel de importantă, dacă nu mai bogată
decât radioul şi presa scrisă. „Când se punea întrebarea ce surse au consultat recent
în legătură cu campania electorală, conversaţiile pe teme politice erau menţionate
mai des decât radioul sau presa scrisă“ (p. 150). Cercetătorii au devenit conştienţi de
importanţa acestui fenomen şi au adaptat o parte din întrebările interviului pentru a
testa inclusiv acest fenomen. Concluzia: „votul este în mod esenţial o experienţă de
grup“ (p. 136).
De fapt, aici identificăm marea descoperire făcută de către Lazarsfeld şi colaboratorii
săi. Până atunci se considera că media au influenţa hotărâtoare asupra persoanei.
Acum s-a evidenţiat că în modelarea opiniilor, inclusiv în modelarea comportamentului
de vot, rolul esenţial este deţinut de către grup. De altfel, una dintre
ambiţiile cercetătorilor era de a identifica schimbările intervenite sub influenţa mijloacelor
de comunicare. A rezultat o descoperire cu caracter paradoxal: sursa principală
de influenţare se situa altundeva (în interiorul grupului). Corespunzător, rolul
mijloacelor de comunicare a fost reponderat. Există aici, în fond, două descoperiri:
rolul esenţial al grupului şi rolul minor al presei. Să insistăm puţin asupra fiecăreia
dintre ele.
Rolul esenţial al grupului este exprimat de către autorii americani în următorii
termeni: „Există şanse foarte mari ca oamenii care muncesc sau trăiesc împreună
sau care îşi petrec timpul liber împreună să voteze aceiaşi candidaţi“ (p. 137). Două
tipuri de argumente sunt aduse în sprijinul acestei ipoteze. Primul: „omogenitatea
politică“ a multor grupuri, cum ar fi organizaţiile religioase, cluburile de sport şi
alte structuri instituţionalizate. Al doilea: persoanele cu anumite caracteristici
comune au şanse mai mari să aparţină aceloraşi grupuri. Oamenii se apropie între ei
pe baza acestor caracteristici. Cei în vârstă se simt mai apropiaţi de persoanele de
aceeaşi generaţie, aşa cum tinerii sunt mai apropiaţi tot de tineri. Cele mai strânse
contacte sunt între persoane care aparţin aceluiaşi segment social. De pildă,
fermierii au cele mai apropiate relaţii tot cu fermieri şi mai puţine cu oameni din
mediul urban, lucru valabil pentru toate categoriile profesionale. „Persoanele care
trăiesc împreună, în condiţii similare, este probabil să dezvolte nevoi şi interese
similare. Ele tind să privească lumea prin aceleaşi lentile colorate; ele tind să aplice
interpretări comune experienţelor comune“ (p. 148). Consecinţa politică a unei
asemenea realităţi sociale şi psihologice apare limpede: „există probabilitatea ca
grupurile pe care le formează [asemenea persoane] să fie mult mai omogene din
punct de vedere al concepţiei şi comportamentului politic“ (p. 138).
În interpretarea lui Lazarsfeld, lucrurile nu se opresc aici. Deci influenţa grupului
nu se exprimă doar în faptul că persoanele care muncesc şi trăiesc împreună
vor vota cu mare probabilitate aceiaşi candidaţi. Pe măsură ce campania se derulează,
ea induce un proces de omogenizare crescândă în intenţiile de vot ale membrilor
grupului. Tendinţa, spun autorii, este probată statistic. Între mai şi octom-