Argument - Facultatea de Stiinte Politice – Universitatea Crestina

Persuasiunea – examenul cel mai dificil al comunicării
7.6. Schimbarea de opinie şi gradul de
instruire: diverse corelaţii
Cercetarea a fost o ocazie de a urmări influenţa mai multor variabile: educaţie,
religie, stare civilă, nivel de inteligenţă. S-a pornit de la premisa că nivelul de
inteligenţă şi nivelul de instruire se corelează. Înainte de vizionarea filmelor, cei cu
un nivel ridicat de instruire se aflau deja în posesia unor informaţii referitoare la
război şi mersul său mai bogate decât cei cu un nivel mai scăzut. De asemenea,
primii au acumulat mai multe informaţii pe parcursul vizionării. S-a identificat
tendinţa potrivit căreia schimbarea opiniei este direct proporţională cu creşterea
nivelului de cunoştinţe acumulate. Explicaţia autorilor: cei instruiţi au nevoie,
pentru a-şi schimba opinia, de o informaţie veridică, complexă, nuanţată, deci de o
informaţie care să le ofere ceva în plus, să răspundă curiozităţii lor intelectuale.
Acest proces a fost denumit „schimbare a opiniei pe baza informaţiei“ (informed
opinion). Dimpotrivă, cei mai puţin instruiţi îşi pot schimba opinia pe baza unui
număr minim de informaţii; un asemenea fenomen a fost denumit „schimbare a
opiniei în lipsa informaţiei“ (uninformed opinion).
Ceea ce a apărut mai interesant, persoanele cu nivel mai scăzut de instruire tindeau
să-şi modifice opinia pe baza unor informaţii care erau cu precădere considerate
invalide de către ceilalţi. Cei mai puţin instruiţi tind să îşi modifice opinia pe
baza informaţiilor considerate mai puţin credibile sau flagrant lipsite de credibilitate
de către cei instruiţi.
7.7. Opinia continuă să existe
şi fără baza informaţională care a creat-o
Cu acelaşi prilej s-a mai făcut un experiment. Au fost constituite două grupe de
subiecţi. Una dintre grupe a fost intervievată la o săptămână după vizionarea filmului
The Battle of Britain. Cealaltă la nouă săptămâni după vizionare. În ceea ce
priveşte uitarea informaţiilor şi a faptelor prezentate în film, totul a decurs conform
curbei clasice a uitării: cea mai mare parte a informaţiei se uită relativ repede după
momentul memorării propriu zise; procesul uitării înregistrează, în continuare, o
curbă descendentă, dar într-un ritm mult mai lent.
Rezultate surprinzătoare au fost consemnate în ceea ce priveşte influenţa timpului
asupra opiniilor. Schimbarea de opinie după vizionarea filmului se asocia
strâns cu faptele şi informaţiile care prilejuiseră această schimbare. Ele formau un
tot, am putea spune un „pachet“. Pe măsură ce subiecţii uitau faptele şi informaţiile
care determinaseră schimbările de opinie, deci pe măsură ce opiniile erau lipsite de
baza lor informaţională, era de aşteptat ca şi opiniile să revină la stadiul dinainte de
vizionarea filmului: doar ele erau lipsite, sau din ce în ce mai lipsite de suportul pe
baza căruia luaseră naştere. Surpriza aici a intervenit, contrazicând aşteptările
135