Argument - Facultatea de Stiinte Politice – Universitatea Crestina

258
Mass media şi societatea
problematice preferate, care ocupă practic spaţiul public, care provoacă în cele din
urmă o îndepărtare a intelectualităţii adevărate de la dezbaterea publică. Se acuză
superficialitatea acestei dezbateri la care participă cam aceeaşi invitaţi, convenţionalismul
ei, lipsa de adâncime şi de pătrundere reală a subiectelor discutate.
În acest punct, analiza autorului francez se apropie de cea a lui Habermas, care
aprecia, la rândul său, că „astăzi însăşi conversaţia este administrată“, că din dezbatere
a dispărut cetăţeanul, că tot ceea ce se organizează în spaţiul public se face în
numele lui, dar el, ca personaj viu, nu mai este prezent. Spaţiul public a devenit
nondialogic, el cultivă o altă valoare: vizibilitatea, valoare produsă şi realizată prin
mass media.
În noul context, întâlnim preocupări privind reconsiderarea rolului media, eforturi
de identificare a unor noi misiuni şi răspunsuri, aflate, după opinia autorilor
respectivi, în consonanţă cu ceea ce ar dori publicul. „Jurnalismul trebuie să fie
conceput mai puţin ca model de informare şi mai mult ca model de conversaţie“,
consideră James W. Carey (Mass media and Democracy, p. 20). El ar trebui să fie
„nici mai mult, nici mai puţin“ decât parte a „culturii conversaţiei“ pe care fiecare
stat democratic este interesat să o dezvolte. Acesta ar fi ceea ce autorul american
numeşte „jurnalismul umil“, precizând că „în fapt, avem nevoie de jurnalismul
umil“.
Dacă presa doreşte să devină o „putere a adevărului“, o putere care să stimuleze
căutarea şi afirmarea adevărului, ea este obligată să stimuleze dialogul, pentru că
dialogul este parte a căutării adevărului. Este evident că jurnalismul nu poate pretinde
că spune adevărul. Dar el este chemat să faciliteze căutarea şi aflarea lui. Iar
cine caută adevărul nu se bate în piept că deţine adevărul: acest lucru poate fi spus
de ceilalţi (cititori, ascultători, telespectatori). Când consideră că deţine adevărul,
jurnalismul adoptă o atitudine arogantă, suficientă, uneori ostentativă; din această
perspectivă, parcă nu poţi să nu fii de acord cu autorul care recomandă o atitudine
mai eficientă din partea presei când e vorba de developarea adevărului.
Adevărul presupune informaţie şi dialog. Din acest punct de vedere, este mai
greu să acceptăm ideea unei ierarhii: pe primul loc dialogul şi, apoi, informaţia.
Ambele sunt extrem de importante (câteodată informaţia promptă şi veridică
luminează adevărul mai bine decât ore întregi de dialog). Abordând lucrurile în altă
ordine, este puţin realist să crezi că astăzi media ar renunţa sau şi-ar reconsidera
rolul în domeniul informării publice, unde a câştigat o poziţie predominantă şi unde
valorificarea promptă a unor cuceriri tehnologice o recomandă pentru multă vreme
drept puterea numărul unu. Mai ales că în acest domeniu se plasează una din
sursele de putere şi de prestigiu ale media.