Argument - Facultatea de Stiinte Politice – Universitatea Crestina

Puterea a patra sau puterea dominantă?
centre de expertiză, cum am spune astăzi, care să livreze periodic date şi evaluări
despre evoluţia societăţii şi a principalelor probleme cu care se confruntă. În
atitudinea lui Lippmann nu putem identifica o raportare dispreţuitoare la adresa
presei, ci doar temerea – întemeiată – că presa nu poate acoperi şi, deci, reflecta
într-un mod reprezentativ principalele fenomene sociale, că din acest motiv ea
operează o selecţie, la care se adaugă selecţia şi interpretarea redactorilor desemnaţi
să relateze evenimentele respective. În ultimă instanţă, presa nu numai că nu
oferă o imagine neutră şi bine fundamentată, ci afectează reperele noastre de
interpretare, orientând judecata şi inclusiv opinia publică în direcţii greşite. Tocmai
pentru că realizează importanţa ieşită din comun a opiniei publice, Lippmann recomandă
crearea centrelor de care am amintit. Viaţa nu a confirmat soluţia propusă
de autorul american, iar presa şi-a accentuat influenţa în direcţia modelării opiniei
publice. De fapt, spaţiul public contemporan este dominat de două forţe: media şi
opinia publică. Aşa cum a reieşit şi din capitolele anterioare, cele două forţe alcătuiesc
un adevărat binom; numai că, în ordinea influenţei, media au rolul hotărâtor.
13.10. Nu poţi să ai o opinie despre nimic
Materia primă a opiniei publice este informaţia; ea se schimbă în funcţie de
fluxul de date care sosesc în legătură cu un fenomen sau altul. Este greu de imaginat
apariţia opiniei şi evoluţia/schimbarea ei în afara unor informaţii care să o
întemeieze, să-i ofere argumente de modificare. Cum s-a spus, nu poţi să ai o opinie
despre nimic, aşa cum nu este probabil să-ţi schimbi opinia dacă, între timp, nu
au apărut date şi elemente noi care să sugereze o asemenea schimbare.
Fireşte că informaţia nu determină automat trasformarea opiniei publice. Intervine
un proces de prelucrare a informaţiei, de asimilare a ei în funcţie de mai mulţi
factori: nivel general de instrucţie, grad de interes, opţiuni etc. Se declanşează un
proces de „metabolism intern“, de reordonare a elementelor existente sub impactul
noului fapt, de încadrare a acestuia. În acelaşi timp, opinia publică are alţi paşi, alte
ritmuri de modificare decât fluxul zilnic de informaţii. Ea consemnează, stochează,
metabolizează. Modificarea propriu-zisă nu survine în urma unei singure informaţii,
oricât ar fi de importantă aceasta. Informaţia nouă este doar „o invitaţie la
schimbare“. Modificarea, atunci când se produce, are loc în urma unei serii de
informaţii, de fapte şi pe parcursul unui compas de timp mult mai mare. Există, din
acest punct de vedere, un defazaj între graficul linear al informaţiilor zilnice şi paşii
de evoluţie a opiniei publice. Opinia publică nu se organizează după acest grafic,
dar este supusă unui „bombardament“ neîntrerupt cu informaţii, care, pe termen
mediu, nu se poate să nu genereze modificări, reorientări chiar ale opiniei publice.
Puterea media în acest context constă în faptul că deţin controlul asupra informaţiei,
că pun oameni sau grupuri, fără nici o distincţie, în legătură cu evenimentele
lumii, intermediind cunoaşterea „realităţilor fierbinţi“ ale unui moment sau
261