Argument - Facultatea de Stiinte Politice – Universitatea Crestina

266
Mass media şi societatea
individ, în viaţa de toate zilele, constată că o nevoie sau o aşteptare rămâne nesatisfăcută
pe o cale «naturală» (mai corect ar fi clasică, n.n.), dacă suferă că nu are
cu cine discuta, atunci el tinde să se îndrepte către media care îi procură o satisfacţie
alternativă, un înlocuitor pentru relaţiile sociale“ (idem).
Are mai puţină importanţă acum dacă instituţiile clasice nu au fost suficient de
active, dacă au manifestat slăbiciune sau lentoare, dacă o asemenea situaţie a fost
valorificată bine de presă pentru a dobândi un rol social mai important şi mai
divers, beneficiind şi de o condiţie tehnologică din care a ştiut să-şi construiască un
atu. Cert este că media joacă un rol din ce în ce mai important în plan cultural şi, în
general, social, devenind substitute funcţionale pentru unele instituţii specializate în
acest domeniu. Atât de pregnant este perceput rolul media în această privinţă, încât
sunt autori care consideră că rolul media în aceste domenii este mai important
decât cel creditat cu cea mai mare semnificaţie, anume cel de informare. James W.
Carey spune limpede în această privinţă: „Importanţa jurnalismului constă mai
puţin în răspândirea ştirilor şi informaţiilor şi mai mult în aceea că este un
instrument important prin care cultura este păstrată şi înregistrată şi, prin urmare,
disponibilă de a fi reconsultată“ (The Mass Media and Democracy).
Am arătat în cadrul lucrării că o serie de cercetări din anii ’70 au ilustrat că
pentru toate nevoile satisfăcute prin mass media – nevoi cognitive, afective, de integrare,
inclusiv cele de divertisment –, media sunt întrecute de alte surse: prietenii,
familia, colegii de muncă. Deci o supraîngroşare a rolului jucat de media chiar în
domeniul său predilect ne poate îndrepta pe o pistă greşită. Este de semnalat acest
rol al jurnalismului, foarte puţin relevat în literatura de specialitate, de depozitar, de
mărturie vie a unei epoci cu tot freamătul ei. Numai cei care au consultat colecţia
unui ziar pe câţiva ani de zile dintr-o epocă apusă pot să-şi dea seama de acest rol
de excepţie. O întreagă epocă este cuprinsă între coperţile unei colecţii de ziar.
Într-adevăr, ziarul, media în general au un pregnant rol de seismograf al unei
realităţi, de depozitar al unei culturi (termenul este folosit în sensul său cel mai
larg), de principal manuscris al unei existenţe istorice. Probabil că va mai trebui să
treacă ani ca să descoperim această dimensiune a media de foarte multe ori neglijată,
dacă nu chiar trecută cu vederea. Dar, oricât de semnificativă ar fi, ea nu poate
umbri totuşi rolul prim, acela de instrument de informare. Fie şi pentru că sunt
două registre de importanţă diferite: rolul de informare sprijină şi prilejuieşte o
primă lectură – pe care societatea o face printr-un instrument specializat, presa,
asupra realităţii propriu zise. Cea de-a doua lectură pe care o menţionează Carey
este posibilă pentru că această primă lectură a avut loc şi ne stă la dispoziţie.