Argument - Facultatea de Stiinte Politice – Universitatea Crestina

Morfologia mijloacelor de comunicare 51
Un mare succes au revistele şi în SUA. Time sau Newsweek ajung să aibă tiraje
de 4 şi, respectiv, 3 milioane exemplare, ceea ce le impune ca publicaţii de mare
importanţă nu numai pe piaţa americană, ci şi pe plan mondial.
Ascensiunea revistelor se datorează nevoii pe care o simte omul de a avea periodic
sinteze asupra diverselor fenomene, comentarii avizate care să-l ajute să înţeleagă
semnificaţia unor evenimente şi procese economico-sociale. Revistele nu se
situează într-un raport de exclusivitate cu ziarele. La o analiză mai atentă, mulţi cititori
ai revistelor alcătuiesc o parte din publicul ziarelor; ei caută informaţii suplimentare,
comentarii mai adânci.
2.12. De la instrument al transmisiilor marine
la mijloc de comunicare în masă
Rapiditatea cu care s-a răspândit radioul în Statele Unite şi viteza cu care americanii
vor adopta noul mijloc de comunicare în masă sunt impresionante şi vor fi
întrecute doar de ritmul în care, după cel de-al Doilea Război Mondial, societatea
americană va deveni o societate a televiziunii.
Marile enciclopedii atribuie meritul paternităţii radioului mai multor inventatori:
enciclopedia germană, lui Hertz, enciclopedia rusească, lui Popov, enciclopedia
italiană, lui Marconi, cea britanică, lui Lodge. La originea tuturor invenţiilor
care au urmat este plasat, de obicei, James Maxwell, matematician englez care, în
jurul anului 1860, unifică teoriile vremii cu privire la natura ondulatorie a luminii,
cele despre electricitate şi magnetism.
Confirmarea experimentală a acestor teorii va veni în 1887 din partea fizicianului
german Heinrich Hertz. El reuşeşte să producă experimental şi să detecteze
undele electromagnetice, care îi vor purta ulterior numele. În 1894, fizicianul englez
Lodge construieşte un receptor de unde hertziene. Telegrafia fără fir va fi rezultatul
unui proiect tehnic: transmiterea informaţiei la distanţă. Guglielmo Marconi ştia de
existenţa undelor hertziene şi pune bazele proiectului de transmitere a acestor unde
la distanţă. Experimentele sale urmăreau creşterea distanţei de propagare a undelor,
deci scoaterea lor din laboratoare.
Marconi înfiinţează o societate pentru a introduce pe piaţă noul sistem tehnic.
Una dintre primele pieţe de desfacere va fi reprezentată de piaţa echipamentelor
pentru farurile marine. În 1898, armata britanică îi face o comandă lui Marconi
pentru echipamente de acest gen. În 1901, funcţionează 100 de staţii de radio, iar în
1903, Amiralitatea semnează un contract definitiv de cooperare, care asigură accesul
la brevetele lui Marconi. Marconi dezvoltă noul sistem tehnic şi pentru scopuri
civile. Primeşte şi onorează cereri din partea unei companii de asigurări pentru a
transmite informaţii despre nave. La sfârşitul anului 1902, 70 de nave comerciale
sunt echipate cu aparatură radio şi pot coresponda cu 25 de staţii de coastă. În
1907, toate marile linii transatlantice sunt dotate cu echipament radio. Adaptarea