Argument - Facultatea de Stiinte Politice – Universitatea Crestina

Oamenii se tem de izolare mai mult decât de eroare
opiniei nu erau explicate de dorinţa sau, dimpotrivă, rezerva de a face anumite
acţiuni publice pentru partid.
Din acest moment, E. Noelle-Neumann începe să dea atenţie egală celor două
surse de unde se obţin informaţii în legătură cu distribuţia opiniilor în jurul nostru:
realitatea cunoscută nemijlocit şi realitatea pe care o percepem prin intermediul
media. Deci interesul s-a focalizat pe descifrarea modului în care filtrarea realităţii
prin intermediul televiziunii/media a dus la schimbările detectate în climatul opiniei.
Numai cei care se uitaseră frecvent la televizor percepuseră schimbările în climatul
opiniei, iar persoanele care nu observaseră mediul prin intermediul televiziunii
nu fuseseră influenţate de modificări în climatul opiniei. Deci dependenţa faţă de
mass media se manifestă sub două aspecte: este vorba, mai întâi, de o dependenţă
faţă de prezentarea faptelor care nu pot fi cunoscute în mod direct; în al doilea
rând, oamenii sunt dependenţi de mass media pentru evaluarea climatului opiniei.
În sprijinul acestor ipoteze, analiza a avut în vedere atât jurnalele de ştiri de-a
lungul întregului an electoral, cât şi sondaje de opinie efectuate în rândul jurnaliştilor.
Ambele analize au arătat că jurnaliştii nu acordau nici o şansă unei eventuale
victorii creştin-democrate. La întrebarea „cine credeţi că va câştiga alegerile“, 70%
dintre jurnalişti au răspuns că va fi o victorie social-democrată, numai 10% una
creştin-democrată. Deci se poate vorbi de un climat dual al opiniei: climatul pe
care populaţia îl percepe în mod direct şi climatul opiniei, aşa cum este el perceput
şi difuzat mai departe de către mass media.
Studierea mediului dual al opiniei se poate transforma, în opinia sociologului
german, într-o modalitate foarte eficientă de a înţelege eventualele discrepanţe între
intenţiile de vot şi aşteptările cu privire la cine va câştiga alegerile. În cazul în care
se înregistrează o astfel de divergenţă sau „eroare de judecată“, cum o numeşte
Neumann, trebuie analizată ipoteza că ea a a fost provocată de media (p. 168).
Cum am menţionat, în anul electoral avut în vedere, 1976, susţinătorii creştin-democraţi
au fost deosebit de activi, alegerile respective putând fi considerate un efort
din partea unui grup considerabil de susţinători de contracarare a efectelor spiralei
tăcerii. Timp de câteva luni, cele două partide s-au menţinut foarte aproape unul de
altul, situaţie care s-a menţinut până în preziua alegerilor. În acest moment, social-democraţii
se diferenţiază, dar cu un procentaj foarte mic. Autoarea nu se pronunţă
asupra răspunsului la întrebarea ce s-ar fi întâmplat dacă media nu s-ar fi exprimat
împotriva creştin-democraţilor.
Există şi cazuri când media nu numai că amplifică, accelerează anumite tendinţe,
dar pot să dea aparenţa de opinie majoritară unei opinii minoritare sau, cum
se exprimă Neumann, „majoritatea, ştiind bine că este o majoritate, rămâne tăcută,
iar minoritatea, ştiind bine că este o minoritate, este foarte dispusă să vorbească“
(E. Noelle-Neumann, op. cit., p. 172). Mass media constituie principala sursă de
informaţii despre distribuţia opiniilor, acreditează opiniile care sunt minoritare şi
majoritare. Explicaţia constă în funcţia de articulare a mass media: cei ale căror
puncte de vedere nu sunt reprezentate în mass media sunt, de fapt, muţi. Mass
247