Argument - Facultatea de Stiinte Politice – Universitatea Crestina

26
Mass media şi societatea
o sursă de beneficii, opinia nu mai este atât de ostilă autorităţii centrale […] Regimurile
occidentale au transformat opinia maselor dintr-o forţă ostilă, imprevizibilă,
deseori distructivă, într-un fenomen mult mai previzibil şi mai puţin periculos.“
Rolul central în acest proces de „îmblânzire“ a opiniei este jucat, în concepţia
acestui autor, de industria sondajelor.
1.7. Judecător al puterii
Acest nou rol al opiniei publice a fost relevat tot în zorii epocii moderne. Dacă
Hobbes considera că lumea este condusă de opinie, iar Pascal că opinia este o
„regină a lumii“, o prezenţă gingaşă dar cu totul semnificativă în câmpul puterii
care înţelege să-şi exercite influenţa într-un mod exact opus forţei pe care o implică
tirania, William Temple vorbeşte despre opinia publică într-o cu totul altă perspectivă,
de sursă a puterii, de factor care îi condiţionează prestigiul, forţa sau credibilitatea,
cum am spune astăzi. La 1671, el formula următoarea apreciere: „Opinia
formează baza şi temeiurile oricărei guvernări […]. De fapt, se poate considera că
orice guvern se întăreşte sau slăbeşte în măsura în care simpatia de care se bucură
în ochii opiniei generale cei care guvernează creşte sau scade“ (în J. Stœtzel, A.
Girard, Sondajele de opinie publică, p. 21).
Şi ne aflam în secolul al XVII-lea. Revoluţia industrială şi demografică ce au
urmat, cu procesele pe care le-au generat, de urbanizare, de transformare radicală a
vechiului echilibru în care opinia celor mulţi nu conta „deloc“, totul a luat forma
unui nou dinamism, a unei noi realităţi sociale, în care opinia începea să conteze
din ce în ce mai mult. Oraşele erau locuite de mulţimi de oameni din ce în ce mai
numeroase, iar densitatea este un factor favorizant al conversaţiei, al discuţiei, al
schimbului de date şi păreri. Distanţele pe structura verticală a societăţii – dintre
cei avuţi şi cei săraci, dintre cei ce guvernau şi cei guvernaţi – se micşorează vizibil,
ceea ce contribuie la accentuarea circulaţiei opiniilor şi informaţiilor. Opinia
generală are un alt teren de manifestare. Ea devine un personaj omniprezent, ea influenţează,
ea circulă şi mai ales induce, formează o stare de spirit. De aceea, J. B.
Duroselle este îndreptăţit să remarce: „Începând din prima jumătate a secolului al
XIX-lea, un istoric demn de acest nume nu mai poate ignora în opera sa – fie că o
aprobă, fie că o deplânge – ideea că există o forţă politică al cărei nume este opinia
publică“ (citat în J. Stœtzel, A. Girard, Sondajele de opinie publică, p. 23).
Este semnificativ că Jean Stœtzel pune în legătură procesul de ascensiune a
opiniei publice în viaţa societăţii moderne cu ascensiunea mijloacelor de informare
colectivă care „pun pe toţi indivizii fără distincţie de loc sau de grup social în
contact cu evenimentele lumii. În felul acesta, viziunea lor asupra evenimentelor nu
suferă comparaţie cu cea a oamenilor de altădată“ (Teoria opiniilor, p. 24). Această
nouă realitate socială prezintă o particularitate care o face extrem de importantă,
mai ales pentru putere: ea poate să critice, iar puterea nu are mijloace să se
sustragă criticii. În perimetrul societăţii moderne a apărut încet, încet o nouă forţă