Argument - Facultatea de Stiinte Politice – Universitatea Crestina

186
Mass media şi societatea
descreştere. Per total, s-a dovedit că timpul alocat televiziunii este mai mare decât
cel alocat oricărei activităţi, cu excepţia somnului. În ceea ce priveşte relaţia dintre
TV şi capacitatea mentală, cercetătorii relevă că, în primii ani de şcoală, copiii cu
IQ ridicat se uită mai mult la televizor, după care, începând cu vârsta de 13-15 ani,
raportul se schimbă simţitor, iar tendinţa se accentuează pe măsura trecerii anilor.
Autorii atrag atenţia asupra unor excepţii de la aceste reguli, provocate de factori
pe care nu se gândiseră să-i exploreze (relaţiile sociale, conflictele cu familia şi
relaţiile cu cei de aceeaşi vârstă). Urmărirea programelor TV poate duce la învăţare
prin observare ∗ , iar rezultatele acestui tip de învăţare depind de gradul de inteligenţă,
atenţia acordată, nevoile copiilor, capacitatea de identificare cu un anumit
personaj, veridicitatea programelor. Avantajele asociate cu urmărirea diverselor
emisiuni la televizor, cum ar fi un vocabular mai bogat, informaţii mai numeroase,
se şterg o dată cu vârsta.
Ne propunem să atragem atenţia asupra unui aspect mai puţin reţinut şi dezbătut
atunci când se discută despre impactul televiziunii: calitatea programelor şi gradul
lor de veridicitate. Întâlnim o anumită raportare la TV ca la un fel de fatalitate, cu
programe stabilite undeva deasupra noastră. Unul este impactul unei televiziuni cu
un anume gen de programe, altul al altei televiziuni care difuzează emisiuni cu
violenţă, realizate şi într-o manieră profesională îndoielnică. Influenţa exercitată de
televiziune nu poate fi în nici un fel despărţită de calitatea programelor, de profesionalismul
realizării lor.
Cercetarea efectuată de Schramm reprezintă primul efort de anvergură de a
detecta efectele televiziunii asupra copiilor, cu un obiectiv de cercetare sintetizat
într-o frază des citată: „nu ce le face televiziunea copiilor, ci mai degrabă ce fac ei
din televiziune“. Pe fondul îngrijorării sporite din partea părinţilor şi profesorilor,
cercetarea relevă că mesajul TV ajunge într-un mod diferit la copii, în funcţie de diverşi
factori (vârstă, sex, grad de inteligenţă, mediul social, calitatea relaţiilor sociale,
a legăturilor familiale sau de prietenie). În ceea ce priveşte efectele televiziunii
asupra comportamentului, autorii au o poziţie moderată: „pentru unii copii, în
anumite condiţii, unele programe TV sunt dăunătoare; pentru alţi copii, în aceleaşi
condiţii, sau pentru alţi copii în condiţii diferite, televiziunea poate fi benefică; pentru
cea mai mare parte dintre copii, aproape în toate condiţiile, cea mai mare parte dintre
programele TV nu sunt nici dăunătoare, nici benefice în vreun fel anume“ (în A. S.
Lowery, M. L. DeFleur, Milestones in Mass Communication Research).
9.7. Un model în vogă în anii ’70
Meritul studiului lui Schramm constă şi în faptul că a aplicat teoria „utilizări şi
recompense“ înainte ca aceasta să se bucure de popularitate. Anii ’70 reprezintă
punctul din care teoria se va impune ca o modalitate fertilă de a investiga mass
∗ Observational learning (engl.).