Argument - Facultatea de Stiinte Politice – Universitatea Crestina

156
Mass media şi societatea
au fost selectate patru grupuri, pe baza eşantionării stratificate, fiecare numărând
600 de persoane. Trei dintre ele au fost intervievate numai o dată: unul în iulie,
altul în august şi celălalt în octombrie. Ele au fost folosite drept grupe de control.
Cel de-al patrulea grup – panel group – a fost intervievat o dată în fiecare lună, din
mai până în noiembrie.
Persoanele care au alcătuit eşantionul au avut două tipuri de reacţii: unele nu
şi-au schimbat opinia pe parcursul cercetărilor, ele alcătuind grupul persoanelor constante,
iar altele şi-au schimbat opinia în diverse feluri: unii au preferat celălalt partid,
alţii şi-au amânat decizia până la sfârşitul campaniei şi, în sfârşit, alte persoane au
declarat că s-au decis cu cine să voteze, dar nu s-au prezentat la vot. În mod firesc,
cercetătorii şi-au focalizat atenţia asupra subiecţilor care şi-au schimbat opinia, încercând
să identifice motivele şi circumstanţele acestei schimbări.
În acest context, autorii introduc noţiunea de turnover, care măsoară schimbările
ce survin în intenţiile, aşteptările şi comportamentul persoanelor. Este o noţiune considerată
fundamentală pentru cercetarea opiniei. Dacă prefacerea (turnover) este mare,
atunci se poate deduce că opinia sau comportamentul sunt instabile. Dacă, dimpotrivă,
prefacerile în cadrul opiniei şi comportamentului sunt reduse, atunci înseamnă
că avem de-a face cu atitudini constante. Cum a evoluat opinia în cadrul alegerilor
din 1940 pe care le cercetează autorii? Sau, în alţi termeni, care este mărimea turnover-ului?
Cercetarea a scos în lumină faptul că atitudinile politice dovedesc o stabilitate
remarcabilă şi, oricum, mai mare decât se considera în mod obişnuit. Sunt
mai mulţi factori care explică o asemenea constanţă: gradul de interes, poziţia socială,
controlul exercitat de grup. Autorii vorbesc chiar de o ierarhie a stabilităţii,
care arată că pe probleme de bază opiniile sunt mai stabile, în timp ce pe cele specifice
ele se adaptează mai repede, în funcţie de circumstanţe şi evaluări personale.
8.3. Caracteristicile sociale determină preferinţa politică
(Index of Political Predisposition)
Între factorii care determină comportamentul de vot al persoanelor, cercetătorii
au identificat o serie de variabile şi „corelaţii exterioare“, cu o mare importanţă în
decizia de vot, dar care au o existenţă independentă de campanie, de calitatea ei.
Este ceea ce Lazarsfeld şi colaboratorii au numit Index of Political Predisposition –
IPP. El reprezintă un gen de zestre socială, psihologică şi culturală cu care oamenii
vin în campanie.
S-a observat că votul este influenţat de mai multe variabile, între care rolul cel
mai important îl deţin statutul economico-social, afilierea religioasă şi rezidenţa,
rurală sau urbană, a electoratului. Deci persoanele mai bogate manifestă preferinţe
vizibile pentru republicani, cei cu poziţie socială mai modestă, pentru democraţi.
Protestanţii înclinau spre republicani, în timp ce catolicii, spre democraţi. La fel,
persoanele care locuiau în mediul rural îşi exprimau preferinţa cu precădere către