Argument - Facultatea de Stiinte Politice – Universitatea Crestina

Noile media 69
nouveaux médias. Autorul consideră că, pentru a înţelege noile media în general şi
Internetul în particular, trebuie avute în vedere 3 aspecte:
a) Opoziţia dintre media vechi şi noi reprezintă o problemă depăşită, ele trebuie
gândite împreună. Cele din urmă sunt fără îndoială mai sofisticate din punct de
vedere tehnic, dar, pentru o teorie a comunicării, mai importante sunt conţinutul şi
rolul diferitelor media în societate. Noile media şi media clasice (presa scrisă,
radio, televiziune) sunt complementare, iar trecerea de la un tip de media la altul nu
este un sinonim pentru progres.
b) Comunicarea nu poate fi redusă la aspectul său tehnic, ci trebuie văzută în
cele trei dimensiuni: tehnică, culturală şi socială. Iar elementele transmise de
media sunt bivalente: pe de o parte, datele şi informaţiile propriu-zise, pe de altă
parte, valori şi semnale cu privire la statutul simbolic al mijlocului de comunicare
ca atare. Abundenţa informaţiilor şi a interacţiunilor nu este suficientă pentru a se
ajunge la comunicare. Performanţa tehnică a noilor media ne obligă să luăm în
considerare rolul pe care îl joacă celelalte două dimensiuni ale comunicării,
culturală şi socială; prin urmare, este legitim să continuăm a ne pune întrebări cu
privire la modul în care indivizii şi societăţile îşi construiesc relaţiile. În ceea ce
priveşte schimbul de cunoştinţe, egalitatea (teoretică) a accesului la informaţie, la
băncile de date nu este suficientă pentru a crea egalitatea accesului la cunoaştere,
nici egalitatea în ceea ce priveşte competenţele.
c) Este indispensabil ca reflecţia asupra noilor tehnologii să se facă prin raportare
la o teorie a comunicării şi a societăţii. Pentru a înţelege rolul comunicării într-o
societate, trebuie analizate relaţiile între cele trei dimensiuni ale comunicării: tehnică
(sistemul tehnic), culturală (modelul cultural dominant) şi socială (proiectul care
susţine organizarea economică, tehnică, juridică a ansamblului tehnicilor de comunicare).
Atenţia excesivă acordată dimensiunii tehnice a comunicării, în defavoarea
dimensiunilor sociale şi culturale, este un fenomen care are loc sub impactul exploziei
noilor tehnologii de informaţie şi comunicare. Miza comunicării ca obiect
de investigaţie teoretică o constituie interferenţa dintre două dimensiuni: valoare şi
performanţă tehnică, ideal şi interes. Numai că astăzi, o dată cu globalizarea tehnicilor
de comunicare şi hegemonia Internetului, nu se mai ştie care dintre cele două
primează, care dintre logici este mai importantă, cea a interesului sau cea a valorii,
logica ideală sau cea comercială. Privită din acest punct de vedere, comunicarea
reprezintă nu numai o problemă teoretică, ci şi una politică şi culturală, deoarece
înglobează dimensiuni antropologice, interese şi valori, idealuri şi mijloace tehnice.
Distincţia dintre logica ideală, a valorii (sensul normativ), şi logica interesului, a
necesităţii (sensul funcţional) este cu atât mai actuală cu cât, sub influenţa exploziei
tehnologiilor, există tendinţa de a ignora dimensiunea valorică, normativă, de a
reduce societatea la tehnologiile dominante.