Argument - Facultatea de Stiinte Politice – Universitatea Crestina

Nimic nu e mai real decât opinia publică 35
Alexandru Lăpuşneanu doreşte „capul lui Moţoc“, deci schimbarea unui simbol al
„vechii conduceri“.
O dată produsă, schimbarea opiniei publice se distribuie în toate grupurile sociale.
Nu rămân grupuri sociale în afara acestei influenţe. Nici indivizii nu rămân în
afara „şocului evenimentului“ iar schimbarea îi cuprinde şi pe ei, chiar dacă în proporţii
diferite. „Societatea se mişcă simultan în toate părţile sale şi, dacă atitudinile
se transformă, ele se transformă în sânul tuturor categoriilor populaţiei, la bătrâni
ca şi la tineri, printre femei, ca şi printre bărbaţi. Opinia publică depăşeşte toate grupurile“
(J. Stœtzel, A. Girard, op. cit., p. 190).
Există, fără îndoială, deosebiri de opinii în raport cu sexul, vârsta dar, potrivit
autorilor francezi, avem de-a face mai ales cu nuanţe, şi nu cu divergenţe radicale.
Diferenţieri mai clare de opinie apar în legătură cu structura socială. Apartenenţa la
grupuri sociale legate prin interese clare, preocuparea de a cuceri unele poziţii sau
de a le menţine pe cele deja dobândite reduc disponibilitatea de a privi spre problemele
de ordin general şi, mai ales, de a asimila rigorile care decurg din evoluţia
de ansamblu a unei comunităţi. Fenomen compensat de un principiu de conformitate.
O persoană nu aparţine doar unui singur grup. Fiecare individ aparţine
concomitent mai multor grupuri, existenţa lui reprezentând un spaţiu de încrucişări
diverse. În acelaşi timp, orice persoană particulară aparţine concomitent şi unor comunităţi
mai largi, cum ar fi comunitatea naţională, ceea ce estompează din puterea
legăturilor de grup.
1.14. Cunoaşterea opiniei publice
nu implică ascultarea ei oarbă
Pentru a înţelege mersul opiniei publice, este ilustrativ modul cum se comportă
şi cum reacţionează aceasta în momente de criză prelungită. Ce se întâmplă în
acest caz cu opinia publică? Începe un proces de conversiune treptată; în timp, un
asemenea proces determină schimbări considerabile în cadrul opiniei publice, care
o pot plasa, în cele din urmă, pe o poziţie diferită, dacă nu chiar opusă faţă de cea
afirmată la începutul crizei.
Mari crize care au marcat perioada de după cel de-al Doilea Război Mondial
ilustrează acest adevăr. Războiul din Indochina, cel din Algeria, ca şi conflictul
care se configura în afacerea Canalului Suez au confirmat o asemenea evoluţie din
partea opiniei publice franceze. În mod similar a reacţionat opinia publică americană
de-a lungul Războiului din Vietnam.
Algeria a fost o perioadă îndelungată colonie franceză, o colonie aparte, ea fiind
considerată mult timp „Mica Franţă de peste mări“. La începutul ostilităţilor generate
de mişcarea de independenţă din Algeria, opinia publică franceză era în mod
vizibil în favoarea menţinerii suveranităţii franceze. După câţiva ani, ea înclină
pentru recunoaşterea independenţei Algeriei.