Argument - Facultatea de Stiinte Politice – Universitatea Crestina

Morfologia mijloacelor de comunicare 41
extrem de importante, cea de „public“. O lucrare nu putea fi tipărită fără o minimă
evaluare a publicului căruia i se adresa, a cercului de cititori potenţiali. Ceea ce
implica o activitate incipientă de prospectare, dar şi un efort de adaptare la un
public, de folosire a limbii potrivite pentru acel public.
În acest context vom înţelege eforturile făcute de cei care tipăreau carte – şi în
acea vreme cartea religioasă avea o pondere foarte importantă – de a renunţa să
tipărească doar în greacă sau latină şi de a folosi limba popoarelor respective.
Această schimbare a determinat creşterea tirajelor şi, pe de altă parte, a sporit aria
de adresabilitate. Publicarea de cărţi în limbile naţionale ale popoarelor a contribuit
decisiv la dezvoltarea unor conştiinţe naţionale diverse.
Valoarea reală a impactului exercitat de apariţia unui mare număr de lucrări nu
este pusă de nimeni la îndoială. Este adevărat că la început, în primii ani după apariţia
tiparului, cartea nu a avut o influenţă notabilă. Specialiştii consideră că noua
formă de comunicare nu a exercitat o înrâurire semnificativă asupra Renaşterii propriu-zise.
Argumentul principal este demn de luare aminte: cărţile tipărite porneau
de la manuscrisele pe care copiştii le transcriseseră de-a lungul timpului. Erau, cu
alte cuvinte, lucrări clasice elaborate în spiritul Evului Mediu, în timp ce autorii
renascentişti îşi centrau opera pe opţiunile umaniste ale epocii. Avem de-a face cu
un defazaj explicabil, care a diminuat considerabil impactul cărţii. Pe de altă parte,
imediat după apariţia tiparului, a continuat să funcţioneze, în paralel, transcrierea
manuală a diverselor lucrări. Spre sfârşitul secolului al XV-lea, la Florenţa continua
să existe un „scriptorium“ „în care zeci de copişti transcriau cu sârguinţă cărţile care
li se cereau“ (G. Giovannini, op. cit., p. 113).
2.3. Un „capitol introductiv“ al Reformei şi Revoluţiei Franceze
Există cel puţin două momente din perioada modernă a istoriei europene care nu
ar putea fi înţelese fără prezenţa şi influenţa cărţii. Primul este mişcarea religioasă
condusă de Luther. „Fără noua artă a tiparului şi fără interesul comercial în răspândirea
cărţii, succesul Reformei pe întregul teritoriu german nu poate fi conceput“,
consideră C. Pozzolli (citat în G. Giovannini, op. cit., p. 116). Au mai existat mişcări
religioase împotriva Romei. De pildă, cea condusă de Jan Hus cu un secol înainte de
Luther. Mişcarea a fost însă înăbuşită, iar liderul ei ars pe rug. Una dintre explicaţiile
principale constă şi în absenţa mijloacelor de care a dispus mai târziu Luther, anume
posibilitatea de a-şi tipări tezele, de a le aduce la cunoştinţa credincioşilor, cu alte
cuvinte de a câştiga adepţi numeroşi înainte ca Roma să treacă la represiune.
Conducătorul Reformei a înţeles bine acest lucru şi a deschis la Wittenberg o
tipografie unde a putut tipări lucrările care conţineau ideile sale. Aşa cum apreciază
Nicoletta Castagni în studiul Gutenberg – mirifica invenţie (citat în G. Giovannini,
op. cit., p. 116), din 1518 până în 1521 au fost tipărite 800 de ediţii din aproximativ o
sută de texte ale lui Luther, în latină şi în limbile naţionale. Astfel, ţara în care s-a