Argument - Facultatea de Stiinte Politice – Universitatea Crestina

84
Mass media şi societatea
contextele mai largi ale vieţii sociale în care acest tip de comunicare este primit,
acceptat şi înţeles.
e) Activitatea de selectare şi editare este o componentă esenţială în procesul
comunicării de masă. Ea reprezintă un gen de transfer în plan mediatic a unui
mecanism al cogniţiei umane caracterizat de tendinţa de a simplifica, de a omite, de
a reduce, mecanism la care face referire Walter Lippmann în lucrarea clasică din
1922 despre opinia publică: „Mediul real este prea mare, prea complex şi cu forme
de manifestare prea efemere pentru a fi cunoscut în mod direct. Nu suntem echipaţi
pentru a face faţă unei atât de mari complexităţi, varietăţi, atâtor permutări şi combinări.
Cu toate acestea, trebuie să acţionăm în acest mediu, trebuie să-l reconstruim,
să-l reducem la un model mai simplu ca să ne descurcăm în el“ (Walter
Lippmann, Public Opinion, p. 16).
În zilele noastre, activitatea de selectare, de reducere a realităţii complexe la
câteva scheme structurale simple în vederea înţelegerii este preluată tot mai mult de
mass media. Mass media sunt mijloace de definire (selectivă) a problemelor publice,
diferite de cele personale, rol pe care îl îndeplinesc intenţionat sau nu. De
aceea, metafora „oglinzii“ nu este nici pe departe cea mai potrivită pentru a surprinde
rolul media în relaţia cu realitatea, una mai apropiată şi cu mai mari virtuţi
explicative ar fi aceea a lanternei: „presa este precum lumina unei lanterne, care se
mişcă încolo şi încoace şi aruncă lumină asupra unui episod sau altul“ (Walter
Lippmann, op. cit, p. 364).
4.4. Public, masă, audienţă
Sintagma „comunicare de masă“ este considerată de unii analişti inexactă, în
sensul că implică mai mult transmitere şi nu dialog, schimb de informaţii şi
interpretări. Alţi autori apreciază că formula „comunicare de masă“ este chiar mai
înşelătoare, având mai ales conotaţii negative, motiv pentru care, de multe ori, sunt
preferate exprimări de genul: comunicare mediată, canale de difuzare colectivă,
formal media of communication, impersonal transmission media, tehnici de difuzare
colectivă. Conotaţia negativă este istoriceşte constituită şi derivă din asocierea
acestui cuvânt cu noţiunea de mulţime, cu lipsa culturii, a inteligenţei şi a raţionalităţii
(Denis McQuail, Mass Communication Theory. An Introduction, p. 29). Este
important de menţionat modul în care, într-un anumit context istoric, a fost conceptualizată
mulţimea; vom înţelege astfel mai bine anumite trăsături esenţiale ale
conceptelor contemporane de masă şi de public.
La începutul secolului al XX-lea, Robert E. Park arată că atât mulţimea, cât şi
publicul sunt mecanisme sociale de adaptare şi de schimbare. Ele nu reprezintă
grupuri organizate din punct de vedere formal, ci „faze preliminare“ în procesul de
formare a grupului. Există şi diferenţe între cele două tipuri de acţiune colectivă.
Mulţimea este caracterizată de uniformitatea experienţei emoţionale, în timp ce