Argument - Facultatea de Stiinte Politice – Universitatea Crestina

166
Mass media şi societatea
difuză, în care argumentul propriu-zis dispare sau se estompează. 25% dintre cei
care au indicat contactele de ordin personal ca sursă a schimbării de atitudine nu au
reuşit să numească o problemă reală a campaniei, ca argument al acestei schimbări.
Ca explicaţie a schimbării de atitudine, ei au declarat: aşa m-a îndemnat un coleg,
prietenul meu a insistat să merg la vot… În timp ce numai 5% dintre cei care au
avut acelaşi comportament, dar sub influenţa mass media, nu au reuşit să indice o
problemă reală a campaniei.
Contactele, discuţiile personale „încercuiesc“ membrii grupurilor sau comunităţilor;
prin intermediul lor, influenţa este exercitată de către oameni cunoscuţi,
uneori apropiaţi, cu statut social asemănător; de aici şi forţa lor de înrâurire. Aceste
persoane nu sunt nu ştiu ce celebrităţi, dar alcătuiesc cercul de cunoştinţe al celui
care primeşte această influenţă. În ultimă instanţă, cum spun autorii, „oamenii sunt
puşi în mişcare tot de oameni“.
8.10. Aşteptări şi intenţii de vot (Efectul bandwagon)
Într-o campanie, aşteptările electoratului în legătură cu partidul sau candidatul
care urmează să câştige reprezintă cel mai discutat subiect. Aşa, cel puţin, spun
rezultatele cercetării. Aşteptările înregistrează şi ele o evoluţie. De pildă, înainte de
nominalizarea candidaţilor, o treime din subiecţi şi-au exprimat opinia privitoare la
cine va câştiga alegerile. După ce ambii candidaţi au fost cunoscuţi, proporţia
persoanelor care nu aveau o aşteptare cât de cât conturată a scăzut la o pătrime şi a
rămas constantă pe durata campaniei.
Fluctuaţia pe care aşteptările o pot înregistra este mai mare decât cea a intenţiei
de vot propriu-zise. De pildă, 48% dintre persoanele intervievate nu au schimbat
partidul pe care intenţionau să-l voteze, în timp ce numai 25% şi-au menţinut aşteptările
pe tot parcursul campaniei. Elementul fundamental în cristalizarea aşteptărilor
îl reprezintă tot interesul. De pildă, membrii fiecărui partid care au intenţii de
vot precise vor avea şi aşteptări clare în legătură cu câştigarea alegerilor de către
propriul candidat; aşa cum persoanele care nu au intenţii de vot clare vor fi puţin
interesate să-şi formeze o opinie în legătură cu câştigătorul. „Cu cât interesul este
mai mare, cu atât relaţia dintre aşteptare şi intenţia de vot este mai strânsă“ (p.106).
Pe ansamblu vorbind, influenţa aşteptării asupra intenţiei de vot este complicată
şi greu de descifrat. Dar această influenţă există: aşteptările cu privire la cine va
câştiga influenţează votul efectiv. Autorii au explicat acest fenomen în diferite feluri:
ştirile despre şansele unui candidat sau altul de a câştiga activează o predispoziţie
latentă. Votanţii se hotărăsc pe jumătate, dar nu au suficient curaj să spună deschis
intenţia de vot; li se pare mai prudent să pună hotărârea pe seama unei aşteptări faţă
de candidatul respectiv. Dar interpretarea cea mai convingătoare, potrivit lui
Lazarsfeld, este aceea că oamenii doresc să fie de partea câştigătorului (efectul
bandwagon).