Argument - Facultatea de Stiinte Politice – Universitatea Crestina

98
Mass media şi societatea
duse de către Carl Hovland sau Paul Lazarsfeld, apelează la metode experimentale
şi nu la analiza de conţinut. Noua paradigmă de cercetare este mai neutră întrucât
noul obiect de studiu – comunicare de masă – nu este asociat atât de strâns cu un
interes anume al sursei; în acelaşi timp, pune la îndemâna factorilor interesaţi un
instrument de evaluare şi orientare mai limpede; de aceea, asemenea studii sunt
preferate şi se bucură de o susţinere financiară superioară.
O altă cauză a declinului interesului academic: analiza propagandei nu a beneficiat
de o teorie coerentă, situaţie explicabilă într-o anumită măsură prin diversitatea
disciplinelor sociale (sociologie, psihologie, ştiinţe politice) din care se inspira.
Demersul lui Lasswell poate fi considerat ca o încercare de a elabora o asemenea
teorie coerentă, de a fundamenta o metodologie de cercetare.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, totul politizându-se, s-a politizat şi
cercetarea referitoare la propagandă. Sfârşitul ultimei conflagraţii mondiale a însemnat
detaşarea de excesele sale, inclusiv de cele din domeniul propagandei. O dată
cu detaşarea de propagandă, studiul acestui domeniu a înregistrat un declin şi mai
vizibil.
Merită reţinute două lucruri în acest context. Termenul de „comunicare de
masă“ şi „cercetarea comunicării“ apar la mijlocul anilor ’40, înlocuindu-i pe cei
de propagandă şi opinie publică (E. Rogers, A History of Communication Study. A
Biographical Approach, p. 212). Este la mijloc şi o problemă de împrospătare a
limbajului, dar şi una care ţine de consolidarea unei realităţi sociale, realitatea mediatică,
pentru care era nevoie de termeni noi şi de demersuri de cercetare diferite.
Şi în acest domeniu, Europa manifestă o întârziere de câţiva ani. Exact ca şi în
cel al răspândirii televiziunii. Epoca de mare interes pentru propagandă în SUA
este cea interbelică. Vârful de interes în Europa pentru acelaşi domeniu este
înregistrat în perioada imediat postbelică. În anii care au urmat, decalajul între cele
două continente privitor la studiul comunicării de masă s-a menţinut şi chiar s-a
accentuat. Ceea ce ne poate duce cu gândul la faptul că adevăratul vehicul al interesului
pentru efectele mass media l-a constituit televiziunea.
5.3. Analiza de conţinut are un părinte: Harold Lasswell
Un alt domeniu în care Lasswell înscrie o contribuţie întemeietoare este analiza
de conţinut. Iniţial, analiza de conţinut a fost concepută ca o metodă cantitativă de
interpretare a mesajelor media. Metoda era utilizată pentru a depista starea opiniei
publice, pentru a monitoriza propaganda de război şi a identifica orientările diferitelor
ziare. Unii autori acordă titlul de întemeietor al analizei de conţinut lui Max
Weber. Argumentul? Interesul sociologului german, manifestat în jurul anului
1910, pentru modul în care ziarele germane tratau probleme politice.
Cel care pune la punct o adevărată metodologie de cercetare, delimitează etape
de analiză, interpretează rezultatele este Harold Lasswell. Atras de analiza de conţinut
din 1925, cercetătorul american îşi perfecţionează metoda în perioada premer-