Argument - Facultatea de Stiinte Politice – Universitatea Crestina

92
Mass media şi societatea
din grupul fondatorilor erau de-abia la începutul carierei, Lasswell publicase deja
două volume care i-au adus consacrarea; dovadă stă şi faptul că la puţină vreme va
fi promovat profesor asociat la Universitatea din Chicago, unde funcţiona ca
asistent.
Manifestă o deschidere impresionantă către alte domenii. Iată cum este descris
de către unul dintre colegii săi: „Şeful departamentului de ştiinţe politice l-a trimis
pe Lasswell în Anglia, iar când s-a întors avea accent englezesc, l-a trimis la Viena,
iar la sfârşitul stagiului avea un foarte bogat vocabular psihanalitic, l-a trimis în
Uniunea Sovietică, iar la venire considera că Marx poate fi reconciliat cu Freud.“
Creativ şi vizionar, Lasswell înscrie câteva contribuţii care vor fi integrate ca
domenii distincte ale comunicării. Everett Rogers avea dreptate să remarce: „Comunicarea,
în concepţia actuală, este traversată în mod vizibil, independent de problema
aflată în discuţie, de contribuţiile lui Lasswell“. Spirit de factură enciclopedică,
autorul american nu se simte deloc confortabil în limitele unei singure discipline.
Lasswell se simte atras de comunicare, iar lucrările şi abordările sale rămân puncte
de reper nu numai în constituirea acestei discipline, ci şi în conturarea unor domenii
care se vor dovedi de mare viitor. În anii 1939–1940, ia parte activă la Seminarul
Fundaţiei Rockfeller pentru Studiul Comunicării de Masă care avea drept obiectiv
elaborarea strategiilor de utilizare a mass media de către guvernul american în
timpul unui eventual război; la lucrările acestui seminar au mai participat, printre
alţii, Paul Lazarsfeld şi Hadley Cantril. Raportul final redactat la sfârşitul seminarului
(octombrie 1940), Needed Research in Communication, sublinia că „guvernul
american este obligat să îşi asume o mai mare responsabilitate în ceea ce priveşte
binele cetăţenilor săi, să găsească modalităţi mai eficiente de a menţine comunicarea
cu aceştia“. Se consideră că la baza întregii activităţi a seminarului s-a aflat formula
lui Lasswell, probabil cel mai cunoscut enunţ din domeniul comunicării:
Cine?
Emiţător
Ce spune?
Mesajul
Cine (Who)?
Ce spune (says what)?
Prin ce canal (in which channel)?
Cui (to whom)?
Cu ce efect (with what effect)?
Prin ce canal?
Mijlocul de
comunicare
Cui?
Receptorul
Cu ce
efect?
Efectul
În literatura noastră, această caracterizare a fost relativ repede asimilată, fără a
se percepe neapărat profunzimile şi direcţiile pe care le prefigurează. Denis
McQuail şi Sven Windahl (Communication Models) sesizează că nu avem de-a
face doar cu o contribuţie menită să structureze discuţiile despre comunicare;
Lasswell defineşte elementele fundamentale ale procesului de comunicare. Iată