Argument - Facultatea de Stiinte Politice – Universitatea Crestina

Media cultivă opinii aşa cum un agricultor cultivă pământul
11.7. Variaţii în efectul de cultivare
Cum spuneam, efectul de cultivare nu este un flux unidirecţional de la televiziune
la audienţă, prin intermediul căruia aceasta din urmă este orientată, influenţată,
transformată. Mai degrabă avem de-a face cu un „proces permanent şi dinamic
de interacţiune între mesaje şi contexte“ (p. 27), prin context înţelegând, în acest
caz, mediul simbolic, mediul de valori în care trăim. Întotdeauna, cei care privesc
mai mult la televizor vor da, cu mai mare probabilitate, un „răspuns ca la
televizor“. Totuşi, sunt mai multe elemente prezente în acest proces de interacţiune,
care îi modifică impactul. Efectul de cultivare este mai puternic acolo unde televiziunea
reuşeşte să instituite un gen de monopol asupra surselor de informare ale
telespectatorului. Factorul de contrabalansare în această privinţă îl constituie legăturile
interpersonale, coeziunea grupurilor cărora respectiva persoană le aparţine.
De pildă, dacă adolescenţii trăiesc într-o familie unită, cu puternice legături intrafamiliale,
rezistenţa la influenţa televiziunii este mai mare.
Un rol foarte important este jucat de experienţa directă a audienţei. Dacă mesajul
transmis la televiziune şi mesajul „transmis“ de realitatea imediată se apropie
sau chiar coincid, atunci efectul este mult mai mare. Avem de-a face, în acest caz,
cu fenomenul de „rezonanţă“, cum îl numesc autorii; aceeaşi audienţă este supusă
unei „doze duble de mesaje“ – cea dinspre televiziune şi cea dinspre realitatea
propriu-zisă. Importantă este nu numai „doza dublă“ (abordare cantitativă), ci şi
faptul că mesajele se întâlnesc, vorbesc de acelaşi lucru, generând un efect de
rezonanţă. S-a dovedit pe cale experimentală că emisiunile şi filmele înfăţişând
diverse acte de delincvenţă au un mai mare ecou atunci când audienţa trăieşte
într-un mediu în care nivelul de infracţionalitate este ridicat.
Autorii vorbesc de o „vulnerabilitate diferenţiată“ faţă de efectul de cultivare al
televiziunii, aflată în legătură cu elementele ce ţin de contextul cultural şi social, de
trăsăturile individuale ale telespectatorilor, de influenţele ce se exercită asupra lor
din alte direcţii decât cele provenite din mass media.
11.8. Un proces de aliniere la curentul dominant în societate
Cultivarea nu trebuie privită nici ca simplă activare (chiar dacă acest aspect, de
stabilizare, consolidare, reafirmare este unul important în faţa presiunilor în direcţia
schimbării). Procesul de cultivare trebuie văzut nu ca unul unidirecţional, ci mai
degrabă drept unul gravitaţional: fiecare grup se poate îndrepta într-o direcţie diferită,
dar toate grupurile sunt afectate de curentul principal, cel al lumii TV. Procesul
este dinamic, dar trăsătura lui distinctivă este stabilitatea relativă, uneori
schimbarea lentă. Poate să apară şi situaţia unor schimbări radicale, care să ducă la
modificarea în totalitate a sistemului de mesaje şi, în consecinţă, la cultivarea unor
perspective noi, total diferite. În concluzie, cultivarea este un proces de aliniere la
221