Argument - Facultatea de Stiinte Politice – Universitatea Crestina

Oamenii se tem de izolare mai mult decât de eroare
faţă de climatul opiniei este redusă, iar presiunea în direcţia conformării la opiniile
majoritare este la fel de imperceptibilă precum presiunea aerului. În perioade revoluţionare,
indivizii nu mai sunt atât de siguri pe ceea ce este acceptat sau nu, aprobat
sau nu şi caută să se lege de standarde noi, să consolideze noi legături. Fenomenul
spiralei tăcerii este o reacţie la schimbările care intervin în climatul opiniei.
12.2. Singura lege respectată – a opiniei,
a prestigiului şi a modei
John Locke semnalase că legea opiniei, legea prestigiului şi legea modei exercită
o forţă chiar mai mare decât legea divină sau legea civilă, de fapt este singura
respectată. Din cauză că orice încălcare a legii opiniei, a prestigiului şi a modei se
transformă în pierderea simpatiei şi a consideraţiei din partea celorlalţi, respectarea
ei este vitală pentru supravieţuirea comunităţii sociale. În celebrul Essay Concerning
Human Understanding, Locke subliniază că „măsura a ceea ce se cheamă
viciu sau virtute este dată de aprobarea sau dezaprobarea, critica sau lauda care se
instalează prin consens tacit şi silenţios în diferitele societăţi; este un mecanism
prin care o serie de acţiuni sunt aprobate sau dimpotrivă, potrivit judecăţii, maximelor,
moravurilor locului respectiv […]. Nimeni dintre cei care se ridică împotriva
modei sau a opiniei celor din jur nu scapă de pedeapsa cenzurii şi a dezaprobării
[…]. Nu există o singură persoană dintr-o mie care să fie atât de insensibilă încât să
poarte în mod constant povara respingerii şi a condamnării din partea celor din jur.
Sunt poveri prea mari pentru a fi îndurate de vreo persoană“ (în E. Noelle-Neumann,
op. cit., p. 70).
Cine nu îşi dă seama ce presiune exercită dizgraţia şi condamnarea publică
asupra individului, pentru ca acesta să se conformeze opiniilor şi regulilor celor din
jur, nu este foarte înzestrat pentru a înţelege ceva din istoria umanităţii, încheie
filosoful englez. Cei mai mulţi oameni se ghidează, în primul rând, dacă nu în exclusivitate,
după această lege a modei, şi nu atât după legea divină sau legea civilă.
Ceea ce numim opinie personală nu ne aparţine, ci este o simplă reflectare a
opiniilor celorlalţi. Cel mai important în acest proces este întotdeauna elementul de
evaluare, lauda sau critica, aprobarea sau dezaprobarea care sunt exprimate în mod
explicit. Un aspect semnificativ, relevat de Locke, este că opiniile diferă de la un
timp la altul şi de la un spaţiu geografic la altul. Opiniile pot fi superficiale, tranzitorii,
dar ele exercită o adevărată presiune, sunt coercitive.
Montaigne foloseşte şi el termenul de opinie publică, pentru a răspunde la întrebarea
cum se schimbă obiceiurile şi morala. Îl dă exemplu pe Platon, care considera
că pederastia este periculoasă şi recomanda ca această practică să fie condamnată în
mod public. Chiar dacă noua opinie, negativă, ar merge împotriva celei majoritare,
încă persistente, dacă este prezentată drept una majoritară, îi va influenţa pe sclavi şi
pe oamenii liberi deopotrivă (în E. Noelle-Neumann, op. cit., p. 67).
235