Argument - Facultatea de Stiinte Politice – Universitatea Crestina

80
Mass media şi societatea
autonomizarea disciplinei, facilitat atât de contribuţiile teoretice propriu-zise, dar şi
de contribuţiile instituţionale. Îndeobşte, contribuţia lui Schramm este asociată doar
cu instituţionalizarea studiului comunicării şi apariţia, în acest context, a
comunicării de masă ca disciplină teoretică. Semnificaţia demersului său este însă
mai largă. „În ultimul secol, nu există inovaţie mai importantă în universităţile
americane decât înfiinţarea departamentelor şi facultăţilor de comunicare“, subliniază
Rogers. Aprecierea reliefează explicit faptul că inovaţia lui Schramm trece cu
mult de graniţele comunicării propriu-zise: ea deschide un nou orizont pentru
disciplinele înrudite, le forţează să se redefinească, înscrie o nouă vârstă în afirmarea
interdisciplinarităţii şi, mai ales, instituie un reper nou de care nu mai poate
face abstracţie nici învăţământul, nici societatea. Studiul comunicării nu mai
reprezintă o simplă disciplină, ci, sugerează Rogers, un criteriu de modernitate.
De semnalat că, din momentul în care studiul comunicării de masă se autonomizează,
asupra noii discipline se vor exercita în permanentă presiuni diverse. O
sursă de presiune este reprezentată de creşterea volumului cercetărilor în domeniu,
ceea ce impune delimitări conceptuale, consolidarea premiselor teoretice aflate la
baza cercetării. Un gen de presiune vine şi dinspre instituţiile de învăţământ de
profil, care simt nevoia unei legitimări suplimentare şi vor să recupereze întreg
câmpul comunicării, pentru a nu-l lăsa la dispoziţia altor discipline înrudite (sociologie,
psihologie socială, ştiinţe cognitive).
Concomitent, presiunea vine şi dinspre practicieni (jurnalişti, manageri de instituţii
mediatice, specialişti în relaţii publice, manageri de campanie), care au în
vedere strângerea legăturilor între cercetare şi practica de zi cu zi. În acelaşi timp,
comunicarea de masă se află în centrul unui mare număr de interese vitale ale
societăţii, informaţia vehiculată prin mass media având o valoare strategică, mai
ales pentru modernizarea societăţilor şi competiţia economică. De unde importanţa
de a cunoaşte şi de a înţelege rolul mass media, modul cum acţionează ele în societate,
miza teoretică împletindu-se cu mizele practice.
Dacă istoria arată o anumită constanţă în timp a nevoii de informaţie a persoanelor
şi instituţiilor, adică a funcţiilor sociale, economice, politice ale media, a temelor
şi genurilor jurnalistice, comunicarea de masă este o disciplină dinamică, în
care generalizările, explicaţiile, previziunile sunt supuse revizuirii (M. L. DeFleur
şi S. Ball-Rokeach, Teorii ale comunicării de masă, p. 152). Ceea ce la un moment
dat poate părea o generalizare validă, la scurt timp poate cădea în desuet. Este greu
de oferit reguli, legi, explicaţii despre efectele comunicării de masă care să fie
valabile pentru toată lumea în orice moment; acest lucru vine în contradicţie cu
cerinţa potrivit căreia o cercetare ştiinţifică trebuie să descrie relaţiile stabile dintre
fenomene, să ofere explicaţii cu privire la modul în care unele evenimente le
influenţează sau le determină pe altele, să ofere legi şi principii imuabile.