Argument - Facultatea de Stiinte Politice – Universitatea Crestina

Comunicarea de masă, opinie publică şi propagandă
gătoare celui de-al Doilea Război Mondial şi în timpul conflagraţiei propriu-zise.
Prima cercetare de mai mare amploare este efectuată asupra manualelor şcolare
germane; scopul urmărit era de a delimita, cuantifica şi apoi interpreta referirile la
teme şi probleme precum „superioritatea naţională“, „inferioritatea străinilor“, „calităţile
eroului“.
O dată cu cercetările din timpul războiului, Lasswell trece, ca şi în cazul propagandei,
de la o abordare preponderent critică, calitativă, la una cantitativă, statistică.
În anii 1940, 1941, Lasswell analizează mesajele propagandistice ale
Aliaţilor şi ale puterilor Axei. Împreună cu 60 de angajaţi ai Departamentului
american de Justiţie, instruiţi chiar de către el, Lasswell aplică metodele analizei de
conţinut pe 90 de ziare străine, pentru a identifica manifestări ale propagandei
adversarului. Dintre ziarele analizate menţionăm Der Bund, Frankfurter Zeitung,
Pravda, Le Matin. De exemplu, era examinată frecvenţa de apariţie a cuvintelor
„război“, „pace“, „naţiune“, „imperialism“. Concluzia: mesajele ziarelor germane
sau cu orientare pro-germană transmit ideea că alte naţiuni purtau responsabilitatea
pentru declanşarea războiului, că propaganda franceză şi britanică era în totalitate
falsă, că duşmanii germanilor treceau printr-o perioadă de decadenţă.
S-a întâmplat chiar ca Departamentul american de Justiţie să îl solicite pe
Lasswell ca martor expert în procesele celor acuzaţi că fac propagandă nazistă în
Statele Unite. Cercetătorul american depune mărturie împotriva agenţiei de ştiri
Transcean, acuzată de guvernul american că ar fi o agenţie cu orientare pro-nazistă.
Pe baza concluziilor detaşate prin analiza de conţinut, Lasswell arată că agenţia
oferea o imagine distorsionată asupra evenimentelor, total diferită de cea promovată
de New York Times.
Lasswell concepe câteva etape ale analizei de conţinut: codificarea, categorizarea,
clasificarea, comparaţia, interpretarea/concluziile. În etapa codificării, se
delimitează unitatea de bază a analizei, de exemplu cuvintele considerate relevante
dintr-un discurs. În urma categorizării, se precizează cuvinte sau seturi de „cuvinte-cheie“,
cum ar fi „competiţie“ sau „cooperare“. Unităţile de analiză extrase
prin codificare sunt clasificate, adică încadrate într-o anumită categorie. Categoriile
sunt apoi comparate din punctul de vedere al numărului de termeni pe care îi
includ. Urmează interpretarea (faza cea mai controversată), în urma căreia se
extrag concluzii cu privire la conţinut, luându-se în considerare şi contextul în care
mesajul analizat a fost produs sau transmis. În timpul activităţilor efectuate în
timpul războiului, Lasswell era cel care stabilea categoriile relevante, interpreta
rezultatele şi le transmitea diferitelor agenţii guvernamentale, încercând să influenţeze,
astfel, luarea deciziilor în ceea ce priveşte priorităţile şi orientările propagandei
oficiale americane.
Aşa cum a fost concepută de către Lasswell, analiza de conţinut era preponderent
conceptuală, axată pe frecvenţa de apariţie a conceptelor. Imediat după cel
de-al Doilea Război Mondial, popularitatea semioticii, a curentului critic, a dus la
proliferarea analizei de conţinut, accentul fiind plasat pe mesajele „ideologice“ ale
99