Argument - Facultatea de Stiinte Politice – Universitatea Crestina

Noile media 75
avantajele cu care fusese întâmpinată iniţial. Din invitaţie la cunoaştere, la instruire,
abundenţa şi, de la un timp, supraabundenţa pot genera un fel de resemnare: dacă tot
nu poţi să birui valul de informaţii, atunci cuminte este să nu-l mai înfrunţi, să procedezi
la o retragere spre o margine a lui pe care, eventual, să o poţi controla.
Dacă vom examina mai îndeaproape lucrurile, vom constata că, în realitate,
supraabundenţa îmbracă forma unui amalgam în care informaţiile de calitate coexistă
cu cele comerciale, cele şoc cu cele cenuşii şi lipsite de semnificaţie. Mareea de
informaţii nu are neapărat substanţa şi valoarea cu care, îndeobşte, este creditată.
Supraabundenţa – repetăm reală – ia naştere şi din raportarea la această avalanşă,
ca şi când întreg volumul de informaţii ne-ar fi la fel de util, ca şi când indivizii şi
grupurile nu ar avea valori şi centre de interese diferite, preferinţe şi opţiuni. Scăpăm,
cu alte cuvinte, din vedere faptul că suntem fiinţe selective, iar selectivitatea noastră
nu rezolvă problema decalajului de care am amintit, dar îi conferă alte dimensiuni.
De aceea, credem că putem vorbi de două tipuri de răspunsuri în faţa supraabundenţei
de informaţii. Despre răspunsuri date fenomenului de către societate şi
de către persoane particulare. Societatea este şi ea responsabilă de menţinerea confuziei
dintre informaţia de calitate şi cea de duzină, de perceperea valului informaţional
ca un tot nediferenţiat. În primul rând, societatea are datoria de a crea
specializări în domeniul sintezei informaţiei, strategii de stocare, instrumente de
regăsire rapidă a acesteia. Deocamdată, pe „autostrada informaţiei“ nu există nici
un fel de indicatoare, care să-l orienteze pe cel interesat şi să-i ofere un minimum de
date pentru a nu se rătăci. Abundenţa are un corelativ, independent de domeniul unde
este prezentă: cuprinderea ei într-o formă cât de cât sistematizată pentru a pregăti şi
uşura consumul selectiv şi specializat. Probabil că una dintre cele mai căutate profesii
ale viitorului va fi cea de manager în domeniul gestionării informaţiei, de
specialist în sintetizarea acestei materii prime fundamentale. Tocmai pentru că a
devenit vitală, informaţia are nevoie de sistematizări şi selecţii succesive pentru a
deveni utilă. Altminteri, ne poate strivi şi poate să ne apară ca o maree care ne
scufundă mereu mai mult într-un univers ale cărui contururi de ansamblu ne scapă.
Răspunsuri oportune pot fi date şi de către persoanele particulare. Avem în
primul rând în vedere formarea din vreme a capacităţii de selecţie, a abilităţii de a
identifica ceea ce este semnificativ şi relevant. Este o calitate ce trebuie cultivată
din vreme şi cu stăruinţă. Este prima condiţie pentru a te putea menţine la
suprafaţă, pentru a nu te lăsa copleşit de valul neîntrerupt de informaţii, pentru a
nu te lăsa înseriat în fluxul ei neîntrerupt. Avalanşa de date noi nu trebuie
valorificată de către fiecare persoană în mod egal şi din aceeaşi perspectivă.
Specializarea este şi ea un răspuns eficient la abundenţă. Întâmpinăm oferta
supraabundentă de informaţii cu întrebările noastre particulare, cu interese şi
priorităţi specifice. În felul acesta, nu numai că valorificăm mai bine oferta
informaţională, ci conservăm o relaţie de prospeţime faţă de abundenţă. Pentru
că, în ultimă instanţă, ceea ce devine cel mai riscant este apariţia unei atitudini de
saturare, de lipsă de curiozitate; pe un asemenea fundal, informaţia nu are cum să
se mai valorifice.