Argument - Facultatea de Stiinte Politice – Universitatea Crestina

Persuasiunea – examenul cel mai dificil al comunicării
de o multitudine de factori, cea mai riscantă atitudine fiind aceea de a postula o
relaţie automată între mesaj şi efect: „este periculos să porneşti de la ideea unei
relaţii simple şi directe între un mesaj şi efectul acestuia, fără a cunoaşte toate
celelalte elemente care intervin în acest proces“ (p. 18). Autorul american relevă că
efectul comunicării este rezultatul a patru factori: mesajul, situaţia în care comunicarea
este receptată şi în care ar trebui să aibă loc răspunsul, trăsăturile de personalitate
ale receptorului, normele şi coeziunea grupului din care face parte receptorul.
Dintre acestea, Schramm insistă asupra mesajului, întrucât acesta este singurul pe
care comunicatorul îl controlează cu adevărat. De emiţător depinde cum concepe
mesajul, cum şi când îl transmite etc. Numai că răspunsul avizat la asemenea întrebări
înseamnă o minimă cunoaştere a audienţei. De aceea, adevăratul motto al studiului
autorului american este: Cunoaşteţi-vă audienţa!
Sunt patru condiţii de eficienţă ale mesajului:
– „Mesajul trebuie astfel conceput şi transmis încât să câştige atenţia receptorului
avut în vedere.“ Pentru aceasta, mesajul trebuie să ajungă la receptor şi să se
distingă printr-o caracteristică anume, pentru a putea fi selectat. Selecţia depinde de
calitatea mesajului, dar mai ales de corespondenţa dintre acesta şi nevoile/interesele
receptorului. „Nu există comunicare dacă nu vorbim destul de tare încât să fim
auziţi, dacă scrisoarea noastră nu ajunge la destinaţie sau dacă îi zâmbim persoanei
potrivite în timp ce priveşte în altă parte“ (p. 13).
– „Mesajul trebuie să folosească semne care se referă la experienţa comună atât
a sursei, cât şi a receptorului“ (p. 14). Această condiţie implică luarea în considerare
a două cerinţe. În primul rând, oamenii codifică experienţele pe care le trăiesc.
În felul acesta, ei conferă lucrurilor o valoare simbolică. Atunci când comunicăm
este nevoie să conferim acelaşi înţeles sau un înţeles similar lucrurilor sau experienţelor
avute în vedere. În caz contrar, se vorbesc limbi diferite, ceea ce nu facilitează
comunicarea. În cazul în care unei persoane sau unui grup li se prezintă un mesaj
care nu se potriveşte cu structura lor de stereotipuri, reacţia cea mai păguboasă nu
este atât respingerea mesajului respectiv, ci distorsionarea lui pentru a se potrivi cu
propriile codificări. Un republican tinde să-şi aducă aminte doar acele părţi dintr-un
discurs democrat care pot fi transformate în argumente pro-republicane. În al doilea
rând, este extrem de important ca nimic din ceea ce spunem să nu contrazică
frontal modul în care receptorul vede şi clasifică lumea. „În comunicare, ca şi în
zborul cu avionul, regula este ca, atunci când bate un vânt puternic, să nu aterizezi
împotriva vântului decât dacă eşti obligat să o faci“ (p. 14).
– „Mesajul trebuie să stimuleze nevoile resimţite de personalitatea receptorului
şi să sugereze o modalitate de a satisface aceste nevoi.“ Din această perspectivă,
mesajul urmează să creeze o nevoie sau o tensiune care pot fi satisfăcute. Apoi,
mesajul va controla evoluţia lucrurilor, sugerând ce tip de acţiune să fie aleasă.
– „Mesajul trebuie să sugereze o modalitate de a satisface acele nevoi în concordanţă
cu situaţia grupului în care se află receptorul în momentul comunicării
respective.“ Grupul exercită o presiune normativă şi receptorul va alege dintre
145