Argument - Facultatea de Stiinte Politice – Universitatea Crestina

Apariţia unui nou câmp al comunicării: comunicarea de masă
uneori la simple aforisme, sentinţe, explicaţii şi relatări parţiale, care respectă, la
rândul lor, criteriile care conferă valoare de ştire.
Discutând din altă perspectivă, receptarea produselor mediatice depinde de o
serie de abilităţi şi competenţe din partea celor care le utilizează. Astfel, se ajunge
la un paradox: informaţie pentru cei deja informaţi, cunoaştere pentru cei care sunt
deja cunoscători. Deci „competenţa mediatică“, cunoaşterea metamediatică nu sunt
consecinţe inevitabile ale multiplicării mijloacelor de comunicare în masă şi ale
diversificării conţinutului: ele iau naştere pe un fond de cunoştinţe şi de abilităţi
deja diferenţiat, în urma unor experienţe de învăţare, de acumulare diferite.
Asimetria dintre emiţătorul şi receptorul comunicării de masă este atenuată şi în
alt fel. Specificul pieţei comunicării constă în faptul că este formată din două diviziuni:
piaţa informaţiei şi piaţa interesului. Pe prima piaţă se întâlnesc cererea de
informaţie din partea publicului şi oferta de informaţie pe care o asigură emiţătorii.
În esenţă, instrumentul de schimb pe această piaţă îl reprezintă banul. Pe piaţa interesului,
rolurile de emiţător şi receptor se inversează, deci relaţia inegală, asimetrică
de pe prima diviziune a pieţei se echilibrează: emiţătorul este cel care solicită
interesul publicului, iar publicul acordă sau nu atenţie mesajelor. Instrumentul de
schimb pe această sub-piaţă este „interesul“, „atenţia“, „disponibilitatea“, „timpul
disponibil“ (J. J. Cuilenburg et al., Ştiinţa comunicării, p. 45).
În plus, media nu reprezintă un sistem controlat, ales, care să fie sancţionat,
schimbat din 4 în 4 ani prin alegeri. Dar acest lucru constituie şi o modalitate de a
ţine sub control puterea presei, de a echilibra relaţia asimetrică dintre transmiţător
şi receptor în procesul comunicării de masă, pentru că, în acest fel, problemele de
credibilitate şi de legitimitate sunt deosebit de acute. Legitimitatea media nu este
niciodată dobândită definitiv sau măcar pentru o perioadă bine delimitată de timp.
Media trebuie să convingă în permanenţă un destinatar care poate să-i retragă
încrederea/atenţia în orice moment.
4.7. Ştirile – un exerciţiu de putere în interpretarea realităţii
Organizaţiile mediatice şi cei care lucrează în cadrul lor ocupă o poziţie intermediară
între audienţă şi evenimentele, perspectivele şi interpretările pe care cei
care le susţin vor să le transmită audienţei. Într-o interpretare celebră a modului în
care se formează şi se transmit ştirile, acestea „reprezintă informaţie care este transmisă
de la sursă la audienţe, iar, de-a lungul acestui proces, jurnaliştii, angajaţii
unei organizaţii comerciale birocratice şi membrii unei profesii, rezumă, nuanţează,
alterează ceea ce le parvine de la surse, pentru ca această informaţie să se potrivească
audienţelor: ştirile reprezintă un exerciţiu de putere în interpretarea realităţii“
(H. Gans, Deciding What’s News, p. 80). Ştirile reprezintă rezultatul unei lupte
pentru impunerea uneia sau alteia dintre perspective, rezultatul unui compromis
social: un produs al unei organizaţii, o marfă, o ficţiune. Urmând acest mecanism,
89