Argument - Facultatea de Stiinte Politice – Universitatea Crestina

Morfologia mijloacelor de comunicare 55
între 1954 şi 1972. Evident, nu putea fi vorba decât de o înnoire a aparatelor, de o
achiziţionare în funcţie de modelele noi lansate pe piaţă.
2.16. Noua regină a mijloacelor de comunicare
Televiziunea a debutat ca un „apendice neînsemnat al radioului“. Începuturile
sale au fost prelungite de cel de-al Doilea Război Mondial. Din punct de vedere
tehnic, televiziunea exista înaintea conflagraţiei mondiale. De pildă, la Londra, în
1939, funcţionează 20.000 de receptoare şi se transmit 24 de ore de programe pe
săptămână. SUA erau mai puţin avansate: în momentul atacului de la Pearl
Harbour funcţionau doar 5.000 de televizoare. Esenţial este că la începutul războiului
televiziunea nu era suficient de dezvoltată din punct de vedere tehnic pentru a
servi beligeranţelor. De aceea, lucrurile au fost „îngheţate“ timp de câţiva ani. Cum
am arătat, prioritate absolută a căpătat în această perioadă radioul, ca mijloc principal
de comunicare.
Adevăratul start al televiziunii a avut loc după încheierea războiului şi s-a produs
sub semnul superiorităţii americane. Poate şi pentru că această ţară a fost mai
puţin afectată de război. Poate şi pentru că SUA începuseră să-şi afirme o superioritate
tehnologică de nimeni contestată. Este semnificativă evoluţia rapidă a
televiziunii ca mijloc de informare în SUA: în 1947 existau 30.000 de aparate, în
1950, 4 milioane, în 1952, 15 milioane, iar în 1961, 35 milioane. Deci, practic, fiecare
cămin dispunea de un aparat.
În Marea Britanie, evoluţia este ceva mai lentă. În 1946, BBC îşi reia emisiunile,
iar numărul aparatelor achiziţionate plasează ţara pe locul al doilea, după
SUA: 45.000 în 1948, 250.000 în 1949, 1,5 milioane în 1952, 7 milioane în 1957 şi
11,8 milioane în 1962 (Jean-Nöel Jeanneney, O istorie a mijloacelor de comunicare,
p. 290).
De menţionat un moment de referinţă în istoria televiziunii: în 1952 funeraliile
regelui George VI şi mai ales încoronarea fiicei sale, Elisabeta II, sunt transmise
direct. Este prima dată în istoria engleză când audienţa televiziunii o depăşeşte pe
cea a radioului.
Franţa acuză o marcată rămânere în urmă în acest domeniu: în 1958, când
Marea Britanie numără cam 10 milioane de aparate de televiziune, Franţa deţine un
număr de 10 ori mai mic de receptoare, în condiţiile unei populaţii egale. Putem de
aceea să afirmăm că, dacă în SUA televiziunea se afirma în anii ’50 ca principal
mijloc de comunicare, în Europa acest lucru intervine cu 10 ani mai târziu. Semnificative
în această privinţă sunt următoarele statistici: la sfârşitul anilor ’50 existau
în Franţa 1 milion de televizoare, iar la sfârşitul anilor ’60 10 milioane.
Nu vom insista asupra televiziunii şi impactului său social. Asupra acestei probleme
vom reveni pe parcursul lucrării, atunci când vom analiza diverse teorii privind
influenţa mass media contemporane. Acum vom mai stărui asupra unui singur
aspect: decalajul dintre SUA şi Europa în acest domeniu.