Argument - Facultatea de Stiinte Politice – Universitatea Crestina

Mass media nu ne învaţă cum să gândim, ci la ce să ne gândim
10.3. Se elaborează concepte şi mecanisme explicative parţiale
În anii ’60, din punctul de vedere al cristalizării teoriei de care ne ocupăm,
putem semnala identificarea unor mecanisme explicative, ce vor îngloba elementele
la care am făcut referire, elaborarea unor concepte încorporate în cadrul teoriei
agenda-setting. Sunt iniţiate cercetări mai ample care degajă concluzii de mai mare
consistenţă. Corpul teoriei începe să se prefigureze.
Cercetători din diverse domenii îşi orientează investigaţiile în direcţia selecţiilor
operate de mass media. De exemplu, sociologii Kurt şi Gladys Lang erau de acord
că se poate pune la îndoială capacitatea media de a schimba atitudinile şi comportamentul;
în schimb, nu poate fi trecut cu vederea faptul că mass media prezintă
zilnic o cantitate impresionantă de informaţii prin intermediul cărora oamenii află
ce se întâmplă. Mass media îndreaptă atenţia înspre anumite lucruri; construiesc
imaginea publică a oamenilor politici; îi transmit individului mesaje în mod constant,
sugerându-i la ce să se gândească, ce să cunoască şi în legătură cu ce anume
să aibă sentimente, emoţii. De asemenea, cercetătorii sesizează corespondenţa
dintre atenţia acordată unui eveniment de către mass media şi atenţia acordată
aceluiaşi eveniment de către diverse persoane.
Într-un articol publicat în 1958, Norton Lang afirma deschis: „într-un anume
sens, ziarul este principalul motor care pune în funcţiune procesul de formare a
agendei locale. Joacă un rol semnificativ în a determina despre ce va discuta cea
mai mare parte a oamenilor, ce va crede majoritatea oamenilor că reprezintă faptele
veridice şi care vor considera oamenii că este modalitatea cea mai potrivită de a
rezolva o situaţie“ (în W. J. Severin, James şi W. Tankard, Jr., Communication
Theories: Origins, Methods and Uses in the Mass Media, p. 209).
Cinci ani mai târziu, se poate spune că miezul teoriei este, de fapt, enunţat.
Autorul acestui enunţ foarte cunoscut în literatura de specialitate nu este un
specialist în domeniul comunicării, ci un politolog: Bernard Cohen. El publică în
1963 studiul The Press and Foreign Policy, în care afirmă: „este posibil ca, de cele
mai multe ori, presa să nu reuşească să le spună oamenilor ce să gândească, dar ea
are un succes surprinzător când le spune cititorilor la ce să se gândească“ (p. 267).
Cu alte cuvinte, mass media nu reuşesc întotdeauna să ne dicteze ce opinii să avem,
dar reuşesc foarte bine să ne spună în legătură cu ce să avem opinii.
Tot în această perioadă, unul dintre autorii teoriei de mai târziu, Maxwell
McCombs, va lansa o ipoteză extrem de atrăgătoare a mecanismelor prin care se
creează şi se consolidează opinia publică. Este, într-un fel, o revenire la ideea
efectelor puternice, dar o revenire nuanţată şi conturată într-un alt câmp, într-o altă
perspectivă. Funcţia de agenda-setting „se focalizează pe proeminenţa opiniilor, nu
pe direcţia lor“ (M. McCombs et al., „Contemporary Public Opinion: Issues and the
News“, p. 9). În acest sens, se poate afirma că mass media reprezintă părinţii
opiniei publice în numeroase probleme. Mass media lansează problemele, exercită,
la început, un tip de influenţă asupra lor, dar problemele publice, precum copiii,
199