Argument - Facultatea de Stiinte Politice – Universitatea Crestina

Mass media nu ne învaţă cum să gândim, ci la ce să ne gândim
10.2. Elementele noii teorii se acumulează unul câte unul
O teorie nu se constituie dintr-o dată şi, în cele mai multe cazuri, nici nu este
elaborată, de la un capăt la altul, de către o singură persoană. Chiar dacă ea este
legată în mod preponderent de numele şi activitatea unui cercetător de renume. De
cele mai multe ori, teoriile cunosc un proces de pregătire şi de gestaţie. Elementele
care „semnalează“ noua teorie se înmulţesc. Asistăm la elaborări parţiale ale unor
zone problematice care vor fi integrate în noua construcţie. Este şi calea pe care o
urmează teoria de care ne ocupăm. Întemeietorii săi au meritul de a fi sintetizat tot
ceea ce apăruse pe parcursul câtorva decenii şi, mai ales, de a fi testat şi verificat
adevărurile sale. Ţinem să subliniem acest ultim aspect, întrucât teoria nu înseamnă
doar asamblare, elaborare coerentă. Înseamnă mai ales testare, verificare practică,
demonstrarea veridicităţii unor corelaţii afirmate de teoria respectivă.
De aceea, în cele ce urmează vom prezenta drumul istoric al apariţiei teoriei
agenda-setting, aşa cum este el înfăţişat în studiile de specialitate. Walter Lippmann
observase că oamenii au posibilităţi reduse de a cunoaşte evenimentele în
mod direct, că sunt dependenţi de presă pentru a se informa despre ceea ce se
întâmplă. Lippmann subliniază că între relatările presei şi ceea ce are loc în
realitatea propriu-zisă pot să existe discordanţe. Lăsând la o parte manifestările
deliberate de distorsionare, problema pe care o pune autorul american este dacă
temele alese de presă pentru a zugrăvi „lumea din afară“ nu limitează numărul şi
natura evenimentelor despre care ne putem forma „imaginile din minţile noastre“.
Dacă presa, transmiţând semnalul că un eveniment este mai important decât altul,
nu influenţează modul în care cititorul se raportează la acel eveniment. Cu alte
cuvinte, există un paralelism între modul în care percepem importanţa evenimentelor
şi importanţa acordată acestora de presă?
Aproximativ în aceeaşi perioadă, unul dintre reprezentanţii Şcolii de la Chicago,
Robert E. Park, efectuează o primă cercetare a comunicării de masă, prin care va
urmări modul în care media influenţează opinia publică, precum şi modul în care
opinia publică influenţează mass media. Demersul de cercetare iniţiat de Robert E.
Park izvora dintr-o frământare reală: posibila lipsă de loialitate a imigranţilor
europeni, ca urmare a intrării Statelor Unite în Primul Război Mondial. Cu deosebire
preocupa atitudinea imigranţilor germani: în cazul conflictului, vor sprijini aceştia
interesele americane, sau, dimpotrivă, se vor situa de partea Germaniei? În lucrarea
The Immigrant Press and Its Control, publicată în 1922, Robert E. Park va ajunge
la concluzia că ziarele în limba imigranţilor din SUA încurajează procesul de
asimilare a acestora de către cultura americană. În acelaşi volum, Park atrage
atenţia asupra selecţiei operate de media, asupra rolului de gatekeeper (fără să
folosească acest termen) al celor care au putere de decizie în cadrul unei instituţii
mediatice: „dintre toate evenimentele care au loc şi sunt înregistrate zilnic de către
corespondenţi, reporteri, agenţii de ştiri, editorul alege spre publicare anumite
aspecte care i se par mai importante sau mai interesante; restul este dat uitării sau
197