Argument - Facultatea de Stiinte Politice – Universitatea Crestina

Comunicarea de masă, opinie publică şi propagandă
faţă de tehnicile de propagandă după Primul Război Mondial. Lucrarea reprezintă
una dintre primele încercări de a defini propaganda şi de a-i surprinde mecanismele
specifice. Autorul american defineşte propaganda drept „controlul opiniei prin
intermediul simbolurilor semnificative, sau, pentru a fi mai exacţi, prin intermediul
povestirilor, zvonurilor, ştirilor, imaginilor şi a altor forme de comunicare socială“.
Câţiva ani mai târziu, Lasswell va reveni asupra definiţiei, afirmând că „propaganda
reprezintă tehnica de influenţare a acţiunii umane prin intermediul reprezentărilor.
Aceste reprezentări pot fi sub formă scrisă, vorbită, muzicală, vizuală“. În
lucrarea din 1927, Lasswell consideră că propaganda urmăreşte patru obiective
predilecte: să mobilizeze ura împotriva duşmanului, să menţină prietenia aliaţilor,
să menţină prietenia părţilor neutre şi, unde e posibil, să obţină cooperarea acestora,
să demoralizeze inamicul. După cum se poate observa, Lasswell avea în vedere
propaganda din timpul războiului, iar nu urmărirea unor obiective de convingere a
unor segmente semnificative de populaţie în timp de pace.
Tipul de abordare a propagandei propus de către Lasswell se distinge prin câteva
trăsături. În teza de doctorat, analiza propagandei este „calitativă şi critică“; se
procedează la o analiză a tehnicilor propagandistice folosite de ambele tabere de-a
lungul conflagraţiei, la o comparare a lor, la un gen de evaluare nu numai în ceea ce
priveşte efectul, ci şi natura mesajelor etc. Remarcăm faptul că poziţia lui Lasswell
se integrează atitudinii generale a epocii de a demasca efectele propagandei de
război, de a adopta o atitudine critică faţă de activitatea cu acest scop.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, demersul autorului american devine
empiric şi cantitativ, deoarece examinează tehnici de propagandă folosite de
germani, britanici, francezi, americani în timpul războiului; este coerent, întrucât
recurge la o definire a principalelor concepte, la o clasificare a strategiilor, la identificarea
factorilor care limitează sau, dimpotrivă, amplifică efectele actului propagandistic.
Lasswell apelează la materiale de arhivă pentru a-şi întemeia aserţiunile,
realizează chiar şi câteva interviuri cu oficiali europeni pe marginea tehnicilor de
persuasiune folosite în timpul războiului. Remarcăm evoluţia ce se înregistrează în
concepţia autorului, care nu este doar rezultatul influenţei epocii, ci al maturizării
disciplinei ca atare.
În urma cercetărilor efectuate, Lasswell formulează unele aprecieri despre caracterul
conflagraţiei, care nu pot să nu atragă atenţia. De pildă, faptul că războiul
modern este un război total; un conflict în care contează mult nu numai generalii şi
trupa, ci şi opinia publică. De aceea, „propaganda este cel mai puternic instrument
în lumea modernă“, pentru că modelează opinia publică, o poate convinge, orienta
către anumite probleme.
Lasswell consideră că propaganda nu este „inerent bună sau rea“; acest lucru
depinde de punctele de vedere, de mesajele pe care le promovează, de caracterul
adevărat sau fals, vădit partizan, al acestora. Propaganda exprimă, în acest context,
încercarea de a a schimba opiniile pentru a favoriza propriul interes sau a-l afecta
pe cel al adversarului.
95