Argument - Facultatea de Stiinte Politice – Universitatea Crestina

68
Mass media şi societatea
cietate în ansamblu, în timp ce modelele micro-analitice se focalizează pe elementele
componente ale unui proces de comunicare mediată tranzacţională.
3.4. Comunicarea nu poate fi redusă la aspectul său tehnic,
nici societatea la tehnologiile dominante
Autorul francez Philippe Breton identifică trei tipuri de atitudini exprimate în
legătură cu noile tehnologii de informaţie şi comunicare:
a) Tehnofilii, militanţii, prozeliţii, al căror punct de vedere tinde să devină „ideologia
dominantă“ în rândul informaticienilor, precum şi ideologia care transpare
din publicitatea făcută Internetului şi serviciilor oferite de acesta. Entuziaştii au o
singură viziune asupra viitorului: o lume în care noile tehnologii ocupă locul central,
o lume virtuală, în totală opoziţie cu lumea veche, condamnată la dispariţie.
Este de la sine înţeles, în această viziune, că tehnologiile sunt sinonime cu progresul;
cu cât lumea va adopta mai repede noile tehnologii, cu atât va deveni mai bună.
Noile tehnologii sunt prezentate dintr-o perspectivă deterministă: reţelele informatice
vor transforma în mod automat şi în profunzime viaţa noastră. În versiunea
tehnofilă extremă, calculatoarele ar fi singurele surse legitime de informaţii, un garant
divin al informaţiei, transformându-se în adevărate obiecte de cult.
b) Tehnofobii sunt cei ostili tehnicii în general şi care opun un gen de rezistenţă
în faţa noilor tehnologii ale informaţiei şi comunicării. Rezistenţa se manifestă prin
formularea unor poziţii teoretice, prin ignorarea tehnologiilor, prin refuzul de a
apela la ele sau prin exprimarea unui sentiment de iritare atunci când se află în discuţie
probleme tehnice. Problema reală ridicată de tehnofobi este aceea că, odată cu
digitalizarea accelerată a informaţiilor de orice fel, asistăm la o transformare – de la
o societate care foloseşte tehnologia la una care este modelată de tehnologie,
exercitând efecte majore asupra a ceea ce membrii săi înţeleg prin politică, religie,
istorie etc.
c) Criticii sau tehnorealiştii consideră că utilizarea raţională a tehnicilor poate
constitui, în anumite condiţii, un factor de progres. Câteva dintre principiile tehnorealismului
subliniază următoarele idei: tehnologiile nu sunt neutre, Internetul este
un mijloc de comunicare revoluţionar, dar nu utopic, informaţia nu echivalează cu
înţelepciunea şi cunoaşterea. Cei care împărtăşesc această poziţie consideră că
valorile umaniste traversează o perioadă de criză şi atrag atenţia asupra pericolului
de a plasa în centrul lumii tehnologiile şi nu omul. Aceasta reprezintă o poziţie intermediară,
aflată la distanţă egală de sentimentele cvasireligioase ale „entuziaştilor“
şi reacţiile de ostilitate făţişă, având ca obiectiv „laicizarea“ tehnologiilor şi
„umanizarea“ comunicării (Le Culte de l’Internet, pp. 13–21).
Reprezentativă pentru această din ultimă poziţie critică faţă de noile tehnologii
este cartea lui Dominique Wolton, Internet, et après? Une théorie critique des