Argument - Facultatea de Stiinte Politice – Universitatea Crestina

198
Mass media şi societatea
este condamnat să ajungă la coşul de gunoi. Există o cantitate enormă de ştiri care
sunt omorâte în fiecare zi“ (în E. Rogers, A History of Communication Study. A
Biographical Approach, p. 196).
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Kurt Lewin efectuează o serie de
experimente cu privire la schimbările obiceiurilor culinare, în contextul mai general
al preocupărilor sale de a studia comportamentul şi grupul. Cercetările efectuate
de Lewin se potriveau foarte bine cu preocupările administraţiei americane de a
raţionaliza consumul de alimente, ca urmare a restricţiilor impuse de război. Unul
dintre studiile sale celebre îşi propunea să studieze modul cum ar putea fi convinse
gospodinele să folosească mai mult măruntaiele de oaie (inima, ficatul, rinichii).
Două motive stăteau la baza demersului său: produsele respective erau cel mai
puţin preferate de către gospodinele din Iowa (statul în care a fost făcută cercetarea);
în acelaşi timp, alimentele scumpe, aflate în topul preferinţelor, erau raţionalizate
în timpul războiului. În urma experimentelor, Lewin arată că schimbarea
comportamentului se realizează în trei paşi: dezgheţarea, schimbarea şi îngheţarea.
Există cazuri numeroase când comportamentul unui individ se schimbă (sunt
parcurse primele două etape), dar schimbarea nu este de durată. Cel care decide
trecerea de la schimbare la o nouă perioadă de îngheţare este grupul.
În timpul aceluiaşi experiment, Lewin descoperă că femeile joacă rolul de
gatekeeper-i pentru noile alimente sau obiceiuri culinare. Gospodinele hotărăsc
dacă un anumit fel de mâncare este servit sau nu. Rolul de gatekeeper nu se limitează
la acest domeniu, arată Lewin, ci poate fi extins la „traseul urmat de o ştire
prin diferite canale de comunicare în interiorul unui grup“ (în E. Rogers, A History
of Communication Study. A Biographical Approach, p. 336).
În 1949, sugestia lui Lewin cu privire la extinderea acestui concept la comunicarea
de masă este preluată de David Manning White, care se formase în preajma
lui Wilbur Schramm la Oficiul pentru Informaţii de Război. În 1949, timp de o săptămână,
White studiază îndeaproape comportamentul unui redactor, dl Gates.
Acesta selecta pentru publicare ştirile venite prin agenţie. Ştirile lăsate deoparte au
fost analizate, iar redactorul a indicat în scris motivaţia pentru această selecţie: ştiri
banale, prea multe cifre, prea puţin importante, care nu mai erau de actualitate sau
fuseseră precedate de relatări detaliate, ştiri de importanţă exclusiv locală, lipsa de
spaţiu. White ajunge la concluzia că redactorul manifesta preferinţe evidente pentru
ştiri cu un caracter conservator şi rezerve faţă de ştirile senzaţionale şi faţă de cifre.
În 1950, White publică un studiu pe această temă, care va fi vehement atacat pentru
lipsa fundalului teoretic, pentru faptul că cercetarea a fost de factură pur descriptivă,
că a supralicitat rolul unui singur individ în procesul de selecţie. Cu deosebire
a fost atacată ideea că Gates dispunea de o libertate de acţiune nemăsurată. Cu
toate acestea, White inaugurează o linie de cercetare, urmând ca de acum încolo să
fie studiate mai ales aspectele instituţionale care intervin în procesul de selecţie.