Argument - Facultatea de Stiinte Politice – Universitatea Crestina

Nimic nu e mai real decât opinia publică 31
b) angajată pe un asemenea traseu, politica se pune oarecum la dispoziţia opiniei
publice şi nu are altă soluţie decât să urmeze capriciile şi virajele sale. În acest
sens, opinia publică poate deveni într-adevăr un despot capricios.
c) procedând astfel, factorii de decizie politică obturează posibilităţile de a răspunde
unor probleme reale ale opiniei publice. Cum am spus mai înainte, opinia
publică prelucrează într-un mod specific fapte, evenimente, situaţii. Răspunsul la
preocupările opiniei publice trebuie formulat nu doar în termeni de imagine, ci mai
ales în planul realităţii care a generat preocupările respective. Astfel, problemele
reale încep să capete rezolvare; prin urmare, şi cele care apar în spaţiul public.
1.11. Mişcările bruşte: excepţia, şi nu regula!
Procesul de metabolism informaţional pe care l-am amintit mai sus este foarte
important, pentru că ne ajută să ne reprezentăm mai limpede două probleme cardinale:
cum se formează opinia publică şi, mai ales, cum evoluează, care sunt particularităţile
acestei evoluţii. Prelucrarea pe care o presupune acest proces implică o
perioadă de timp pentru clarificare. De aceea, opinia publică pare a trăi în cele mai
multe perioade „un somn aparent care nu trebuie să înşele“ (J. Stœtzel, A. Girard,
Sondajele de opinie publică, p. 243). Ea apare ca o apă liniştită. Puţine lucruri o
tulbură în mod vizibil. Este o linişte de suprafaţă care disimulează procesele din
adâncuri, procese de prelucrare a informaţiei, de evaluări şi reevaluări, de plămădire
a diverselor opţiuni şi curente. De menţionat că toată această activitate are
loc în cadrul grupurilor şi colectivităţilor care alcătuiesc o comunitate. Este un proces
de elaborare şi reelaborare internă pentru care evenimentul, contextul diferit nu
reprezintă decât prilejul de developare publică. De aceea, momentele de manifestare
vizibilă – câteodată violentă – a opiniei publice nu trebuie să ne facă să
subestimăm importanţa perioadelor de linişte care preced sau care urmează acestor
momente de vârf. Stœtzel şi Girard ne spun că tocmai aceste perioade sunt foarte
potrivite pentru măsurarea stării opiniei publice (op. cit., p. 241). De ce? Deoarece
ele dezvăluie curentele pe care calmul aparent le disimulează, aspiraţiile care se cer
satisfăcute sau refuzurile care s-ar putea manifesta în caz de criză (p. 24). În aceste
perioade ne putem da mai bine seama de tendinţele noi care se prefigurează şi, în
această fază, intervenţia de corectare din partea societăţii este posibilă. De multe
ori, schimbările opiniei publice nu sunt anticipate pentru că evoluţiile lente de care
vorbeam nu au fost observate la timp sau simptomele lor nu au fost interpretate cu
profesionalism. Masele sunt capabile să-şi schimbe opinia, dar nu de la o clipă la
alta. Evenimentele şi informaţiile noi reprezintă doar factori de schimbare, „invitaţii
la schimbare“. Prefacerea propriu-zisă are nevoie de timp şi este de cele mai
multe ori rezultatul unui cumul de influenţe. „Un grup nu încetează dintr-o dată de
a fi favorabil, şi cu atât mai puţin nu devine brusc ostil. Opinia publică nu e capabilă
de asemenea palinodii […], ea nu este nicidecum versatilă“ (p. 201).